marea resetare, covid19, protocol

 

VINE IARNA! IAR TU EȘTI UN BIET

C O S T U M D E C A R N E

 

PIRAT ROMÂNIA

Declară

OPOZIȚIE TOTALĂ

VACCI-NAȚIUNII

FORUMULUI ECONOMIC MONDIAL,

ORGANIZAȚIEI MONDIALE A SĂNĂTĂȚII

ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE

lui KLAUS SCHWAB, BILL GATES, GEORGE SOROS

Imperiilor Rothschild și Rockefeller, Charles Prince of Wales

precum și tuturor acoliților acestora scufuriți în chiloții istoriei, Umblătorii Albi ai Iernii Hitleriste, Anamorfoze Umane crescute din smârcul Neomarxismului, Transumanismului și Globalismului, Marea Resetare, Covid19, Schimbări Climatice, drone triste, poliții locale și jandarmi cinematografici.

 #arzător #apel #participativ  #scriereaunuiprotocolpolitic #estipericulosdacaestidiferit #ostentativ

Prozelitism politic nedisimulat.

Da, vreau să te conving. Nepregătit, ai fost atras într-un joc murdar, de către adversari teribil de bine antrenați. Crezi că vei face față, de unul singur?

 

marea resetare, covid19, protocol

Teza de [email protected], Unidiversitatea NU din [email protected], Promeet Republic – Claudiu Mărginean,  [email protected]   0720801101   fondator@partidulpirat.ro   noisieu.ro  Cluj-Napoca, 11.01.2021

 

A T E N Ț I U N E T E X T L U N G! ! Dacă co-angulezi trimite un mail la [email protected]

 

BINELINIȘTITULE! 

 

De la nimic la tot, 90% este gunoi.

[email protected] fiind, astăzi te abordez pentru a-ți cita legea lui Sturgeon:

90% din tot e o prostie.

Arr. Ca un ghiont care te trimite să cauți și să descoperi lucruri.

Crezi că urăști opera? Trotinetiștii? Muzica patriotică? Poliția locală? Africanii?

Poate că nu i-ai descoperit încă pe acei 10% buni. Continuă să cauți.

Circumspect cu partidele politice? Crezi că implicarea în jocul politic e inutilă? Este politica un smârc care nu poate fi asanat? Codul de revizuire a administrațiilor este o pierdere de timp? Managerii mai mult încurcă decât ajută? Poate că ai văzut doar gunoiul, poate ai făcut doar prostiile – cele 90%. Crezi că nu e nimeni acolo care să te facă fericit? Poate că, până acuma, te-ai cățărat pe doar 90% din relațiile tale, cele de rahat.

Continuă să cauți, rafinează căutarea, inovează/modifică modelele existente.

Sau, dacă ești leneș, fă măcar gestul de a spune OK.

Nu există un principiu de polenizare încrucișată în același CV. Totul este haotic, și poți obține un hashtag încurajator de oriunde și în orice moment.

În procesul de captare culturală, omul, ca receptor de cultură, primește noduri de orientare apoi decodează.

Prin urmare, cultura primită poate fi modificată, chiar dacă modificarea modelelor vine la pachet cu subcultură, contracultură, abisalism generațional plus factori socioeconomici plus politici conjuncturale, fiecare cu angoasele proprietare.

😊

Nu te speria, nu te grăbi, nu accepta resemnarea, nu întrerupe decodarea.  Continuă să cauți, printre alți căutători.

Trăiește nopțile pe care nu ți le vei aminti niciodată cu prietenii pe care nu îi vei uita niciodată.

Interdisciplinaritatea socială este în plină diversificare, lucru care poate duce la uitarea unor echilibre rele și poate difuza noi metode.

Datele care compun științele sociale și resursele necesare analizei sunt abundente. Eșantioanele numeroase permit estimări precise care, combinate cu protocoale deschise, pot accelera selecția binelui din rău. Este acesta inițierea unui fel de comunitate de politicieni care oferă feedback și reproducerea implicită a ideilor coapte în think tankuri academice?

Sper. Lucrurile bune se întâmplă celor care se agită. În acest fel de comunitate intenționez să te atrag.

 

Kierkegaard stabilea două feluri de idioți.

Pe de o parte cei care cred ceea ce nu este adevărat, iar pe da altă parte cei care refuză să accepte ceea ce este adevărat.

Pentru aceste două seturi de suflete stagnante și calcifiate, nemirarea că focul urlător stârnit de curajul lui Julian Assange, al lui Chelsea Manning și Edward Snowden (care a incinerat camuflajul imperiilor complet corupte, incorecte și vicioase ale Secolului XX), nu le-a stârnit nici un fel de furie, era previzibilă.

Viața nu înseamnă să aștepți să treacă furtuna. Este vorba despre a învăța să dansezi în ploaie.

Dar unde e respirația celor 10% ce sunt impermeabili la prostie, la gunoi? Boomerii? Decrețeii? Milenarii? Tinerii frumoși și liberi? Generația Z?

– Nu este numărul de respirații făcute cel care trebuie urmărit, ci numărul de momente care ne îndepărtează respirației.

Liniștea lor este asurzitoare.

Acest lucru nu înseamnă că cercetarea bio-bazinului electoral  se prăbușește sub propria litanie de probleme. În măsura în care aceste probleme diferă de cele din mediul supravegheat, interacțiunea cu aceste comunități heterogene poate fi o verificare utilă pe un domeniu comun: investigarea viitorului prin intermediul protocoalelor.

Uneori mai târziu devine niciodată.

Va fi greu, dar greu nu înseamnă imposibil: fă-o acum, dansează.

 

I want to live fast, die young and leave a beautiful corpse! 

Vreau să trăiesc rapid, să mor tânăr și să las în urmă un cadavru frumos! – Pretty Boy Romano

Suntem idioți? Atât de idioți? Sau doar suntem pe drumul idioților.

Vreau să fiu un cadavru drăguț.- Eva Braun

E drumul nostru sau e coșmarul drumului?

Dacă nu suntem atât de idioți încât să acceptăm coșmarul, însemnă că reușim măcar să decupăm realitatea din smegma ficțiunii cinematografice.

Dacă- decupată, realitatea apare ca o temniță, ce lifting i-am putea aplica pentru a o aduce măcar la utilitatea unei garsoniere comfort 3?

Este util să abordăm perspectiva bisturiului atunci când ne hotărâm să perfectăm designul unui obiectiv, este important să cercetăm cât de realist şi realizabil este, să vedem dacă obiectivul nostru poate sau nu poate să fie modelat. Măsura în care suntem pregătiţi de la bun început poate schimba totul.

Un val crescător ridică toate bărcile: cheia succesului este să ne concentrăm pe obiective, nu pe obstacole.

Așadar, ne sufocăm în concretul botniței sau alegem respirația, refuzul acestui drum al oaselor, trezirea din letargia putresceină?

 

Ieșirea din Quietism/Out of Quietism.

Doi vagabonzi chaplinești – Vladimir și Estragon – așteaptă la o răscruce de drumuri, sub un copac, pe cineva care ar putea oferi un răspuns rugăciunilor lor: pe Domnul Godot. Acesta este o persoană care are o barbă albă suspect de divină, care nu face nimic și care rămâne frustrant de absent, în ciuda promisiunilor repetate ale sosirii sale iminente.

Vladimir și Estragon întruchipează perfect gândirea Quietistă (mulțumim, Samuel Beckett)!

Răspunsul lor, prin transparența textului, la întrebarea dar ce are quietismul cu trezirea este fără echivoc: forțează conceptualizarea rețelelor profunde care stimulează motivația.

Așa cum ziua aparține puterii iar noaptea aparține potenței, idioții aparțin quietismului iar noi aparținem trezirii, pentru că, nu-i așa, nu putem fi tăcuți, chiar dacă din întâmplare ne dumirim paraziți în căștile musique concrète ale idioților.

Cel mai sincer avocat al Quitesmului (rugăciunea în liniște) din evul mediu a fost un preot spaniol pe nume Miguel de Molinos (1628-1696). În 1675, Molinos a publicat un manual de rugăciune numit Ghidul Spiritual, care a devenit un bestseller, instant. Acesta a fost tradus în mai multe limbi și a trecut prin mai multe ediții tipărite. În carte, Molinos sfătuiește fiecare suflet creștin să „se micșoreze în neant … fără a ține cont de orice impuls sensibil”. Acest act de capitulare tăcută ar permite sufletului devotat să treacă prin diferite etape ale purgației până când, în sfârșit, va intra într-o stare de equanimitate profundă și liniște mentală. Destul de scandalos, Molinos a susținut, de asemenea, că sufletul într-o astfel de stare ar fi atât de resemnat și pasiv încât chiar și dorința de mântuire ar dispărea: sufletul ar merge cu bucurie în iad, dacă Dumnezeu ar dori acest lucru. Ultimul pas ar fi „anihilarea”: o ștergere completă a sufletului, a sinelui și a voinței, și apoi unirea cu Dumnezeu. Sufletul, spune Molinos, trece în starea de „neant atunci când se disprețuiește, se detestă, și se scufundă, știind că nu este nimic, că nu poate face nimic, și că nu valorează nimic.”

Noua formulare quietistă: nu există sfânt fără trecut, nici păcătos fără viitor. Sufletul admite haosul și nu încearcă să redenumească haosul … se adaptează mizeriei, asta este sarcina lui de acum.

Techno: Leave Quietly is a vibe– cu alte cuvinte, existența liniștită își poate găzdui mizeria pentru că renunță la controlul propriului sine 

Și astfel eroii noștri idioți, Vladimir și Estragon, așteptându-l pe dl. Godot, nu trebuie să fie nerăbdători în a-și cântări șansele salvării. Pentru quietist, mântuirea și damnarea, cerul și iadul, suferința și fericirea, nu sunt atât poli îndepărtați, cât, probabil, cele două fețe ale monedei.

Fără a cădea în ciudățeniile vehemenților VHEMT ne putem întreba: oare chiar ar fi bine să ne resemnăm până acolo încât să ne dorim extincția, să ne urâm pe noi înșine atât de mult încât vom accepta vaseoctomia în masă, în liniștea bisturiului și devorați de frică?

Te ascunzi în căminul tău

În timp ce sângele tinerilor

șipotește din trupurile lor

și este îngropat în noroi

Ai sădit cea mai gravă teamă

care poate fi sădită vreodată

Frica de a aduce copii

pe lume

Bob Dylan, „ Masters of War ” (1963)

Știința inutilă, centrifugă, înșelătoare și lipsită de sens produsă în timpul pandemiei Covid19 ne arată mizele mari de a greși. Adevărul este un lucru fragil: ușor de pierdut sau distorsionat atunci când este distras de alte obiective; și într-o pandemie, costul de a fi departe de adevăr este măsurat în existențe umane.

Riscă sau pierzi șansa, există sarcini mai urgente decât corectarea problemelor care ne încalță pătrunjelul cerebral – atât pentru această pandemie, cât și pentru următoarea.

 

Retorica lui după.

Am putea presupune că după colonialism, după Auschwitz, după Hiroshima, după satyāgraha lui Gandhi, după colonialismul digital, după crizele financiare, după secătuirea planetei, după actuala resetare la feudalism…quietismul,  inacțiunea politică este suspectă moral sau chiar lipsită de etică.
Dar istoria este plină de genocide, masacre și dictaturi sângeroase alături de care quietismul politic a coexistat  fiind socotit perfect etic.

De ce nu ar trebui să acceptăm această stare de contemplare sinucigașă în mod similar acum, în condițiile actualei Mari, Bruște și Globale Trepanări?

Oare va mai exista vreun după, odată ce toate mințile pământului vor fi doar niște numere îngrămădite în baza de date a grupului de la Davos?

Viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce suntem ocupați să facem planuri.

Crizele pun în aplicare aceste planuri, ne obligă să reevaluăm prioritățile și să punem în centrul atenției noastre noi obiective.

Crizele remodelează radical prioritățile, anulează unele proiecte și le accelerează pe altele. Dar un alt efect pe care îl au este să-i face pe oameni mai conștienți de viitor, lucrători la intersecția dintre politică și reinterpretarea obiectivelor.

A trece printr-o criză înseamnă, implicit, a vedea viitorul ca pe un punct la care merită să ajungi, după.

 

Cel care poate suferi bine va găsi cea mai mare mântuire.

Mult mai departe de absenteistul Molinas, cărturarul Śāntideva, în Calea Luminii, ne spune că înainte de a ne apuca de un lucru trebuie să-l examinăm cu atenţie, să vedem dacă suntem sau nu în stare să-l facem. Să nu ne pripim. Iar simpla conştientizare a faptului că obiectivul este cu adevărat realizabil poate să ne întărească speranţa şi hotărârea.

Clarr, pentru a ajunge la o perspectivă realistă nu e suficient doar să stabilim dacă obiectivul poate sau nu să fie atins. Avem nevoie şi de o evaluare activă a posibilelor obstacole care pot să apară pe parcurs. Dacă ne este limpede de la început că unele obiective pot fi mai greu de atins, iar altele mai uşor, dacă suntem conştienţi de asta, vom fi mai bine pregătiţi atunci când vom da piept cu greutăţile, riscul de a ne pierde speranţa este mai mic. In vreme ce, dacă ignorăm faptul că se pot ivi obstacole, chiar și în fața un impediment mărunt ne pierdem speranţa şi reacţionăm exagerat.

Dar poate fi Śāntideva o resursă pentru reflecția etică contemporană, când el proclama că textele despre drept și politică sunt infructuoase și duc la amăgire?

Am un respect intens pentru pacifiști, pentru că eu cred că în cele din urmă, dacă vrem să avem o societate cu adevărat umanistă și libertară, violența va trebui să fie alungată de pe această planetă.- Da stimate Murray Bookchin, dar ce ne facem când pacifismul e indus cu milițiile Star Treck?

Retragerea în sihăstrie te poate feri de suferința lumii consumiste dar concomitent te exclude din comunitate și beneficiile ei. Nu există unu fără multiplu așa cum nu există fum fără foc. Nu există 1% cei mai bogați fără contrastul celor 99% săraci.

Calea către capacitarea democrației și a statului așa cum îl avem astăzi a durat secole de sânge, trafic murdar, corupție și campanii fratricide.

Dar este dificil de văzut cum s-ar fi putut ajunge aici în orice alt mod, așa că vom căuta măcar să nu repetăm mizeriile binecunoscute ale trecutului.

Este de neacceptat astăzi un sistem etic care să nu implice munca pentru/prin schimbarea politică.

Budhismul lui Śāntideva ar putea fi acum acceptabil doar dacă ar fi budhism angajat. Tradițiile ascetice quietiste nu pot fi o resursă adecvată pentru etica contemporană.

Ar fi minunat să trăiești într-o comunitate în care toată lumea este alături de tine și ceea ce vrei tu să construiești. Dar aceasta nu se poate întâmpla când nu-ți aperi casa, locul fizic în care locuiești. Așa că atunci când autoguvernarea nu mai este suficientă ar fi imperios necesar să te enervezi și să vrei să participi la guvernare. Ești omul vremii tale, te împănezi cu tehnologia creată de tine dar nu ai dorința de a participa la guvernare- când simplul gest de a ieși la vot înseamnă participare.

Rămâi prost pentru a rămâne sănătos.

Ai abdicat de această responsabilitate- în locul tău a venit umplutura oribilă care schilodește lumea, transhumanța platformelor social-media.

Se pare că ființele umane nu sunt pregătite psihologic pentru aceste social media, o abstracție perversă și nenaturală a comunității sociale umane la care creierul nostru nu reacționează bine.

Ce știm este că, asemeni unui facsimil al umanității autentice, conceptualizarea parteneriatelor monumentale conduce la furie.

Principalul motiv pentru care cineva postează pe social media este furia.

Carantinele și lockdownurile covid19  au ținut forțat oamenii în case și pe rețelele de socializare. Asta a însemnat că emoțiile fiecăruia au devenit cel mai important lucru din lumea lor. Dintr-o dată, toată lumea s-a scufundat în zeama unui solipsism nesănătos și irațional.

Nu pentru că am fi vrut să fie așa din vreo circumstanță, ci pentru că suntem cu toții condiționați de introvertiri egomaniace, consum-obsedante.

La un anumit nivel fundamental, ca creaturi sociale, ar trebuie să avem încredere unii față de alții. Forțând oamenii să trăiască în interioare le abstractizăm interacțiunile sociale, forțând fluxul contactului uman într-un unic canal de comunicare, care este atât ușor de monetizat și ușor de monitorizat, aducem daune creierului nostru într-un mod care nu este încă pe deplin înțeles.

În plus, oferim cu osârdie cantități nespuse de putere companiilor private de tehnologie.

Când cei de la Facebook spun că vor să „facă lumea mai deschisă și mai conectată”, înseamnă că vor să devină intermediarul tuturor interacțiunilor tale interpersonale.

Când vor privi înapoi la această deznădăjduită eră a umanității (covidică, resetată, climată, obidită, controlată), viitorii oameni vor spune: puteau să se revolte, să respingă- și nu au făcut-o. Nu știau ce li se făcea?

Știau. Știm. Dar social media este noul tabac. Toată lumea o fumează, toți sunt dependenți.

Prin analogie, social media este dăunătoare, social media ucide și ar trebui să renunți sau să o lași mai moale.

Marele spectru care bântuie secolul 21 nu va fi vreun ism. Va fi teribila bestie a tehnocrației globale, iar Big Brother nu va fi un guvern- dimpotrivă, Ministerele Adevărului, Păcii, Iubirii și Belșugului vor fi toate entități private (sau tranzacționate public).

În acest fel, nici o Constituție, sau Magna Carta, sau orice alt document fundamental conceput pentru a menține tirania guvernului la distanță nu va funcționa conform intențiilor fondatorilor.

Nu va fi guvernul cel care ne va bloca drepturile, vor fi companii private cu propriile lor Regulamente, Termeni și condiții și Acorduri de Licență  opac formulate, impuse utilizatorului final.

În curând, aproape deja, nu vom putea renunța, nu ne va fi permis, la dictatura tehnocrată la care vom fi supuși cu toții.

Bine ai venit la Mașină, ești bine așa- idiotule, continuă. Fi înăuntru, cu totul.

 

Covid19, un virus creț. 

Când au pus prima oară piciorul pe țărmul Lumii Noi, conchistadori spanioli erau printre cei mai buni soldați din lume. Veteranii ale zecilor de conflicte europene au ajuns acolo însoțiți de armele, experiența și tactica dobândite în luptă.

Însă combinația lor mortală de lăcomie, zel religios nemilos și arme superioare nu a fost suficientă pentru o victorie totală. Desființarea civilizațiilor străvechior ameridieni s-a desăvârșit în necunoștiință, cu ajutorul bolilor letale europene, viruși și bacterii purtați acolo de purecii și păduchii soldaților imunizați după marile molime europene.

Printre multele necunoscute despre Covid19 ceva e incontestabil: acesta nu este o altă moarte neagră sau gripa spaniolă. Oricât de mortal este, nu va ucide o treime din populația Europei sau 100 de milioane de oameni din întreaga lume.

A venit  însoțit de un disclaimer trâmbițat de OMS, FEM și Bill Gates:

Suntem atacați de un virus teribil. Contingent acestui fapt este un viitor obscur cu privire la care speculațiile sunt inactive, dar câteva lucruri au devenit clare în scurta sa dramă. A lovit țările nepregătite pentru orice focar mai greu decât cele în care era disponibilă o anumită profilaxie. I-a rănit pe cei care au negat sau au suprimat cunoașterea și au acționat mai rău decât cei care nu au făcut-o. A lovit foarte tare America, deoarece nu era pregătită și nu a recunoscut-o când a început. Odată cu creșterea numărului infectaților, într-un blocaj răspândit și poros, care a înghețat economiile și fără nicio certitudine asupra traiectoriei sale, națiunile sunt blocate într-o luptă amară despre ce să facă, cum să facă și pentru cât timp.

Wow, înfricoșător, ca în filmul ăla cu virusul, a lui Soderbergh, Contagion-  Marion Cotillard, Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law, Gwyneth Paltrow și Kate Winslet wow wow!

Spre deosebire de film, care a fost mișto, pandemia Covid19 a venit călare pe mai multe rumori.

– Totul pare decupat din The Beginner’s Guide to TikTok !

Politicianul olandez Gideon Van Meijeren aruncă bombe de adevăr în fălcile Primului Ministru al Olandei.

Zvonul despre o potlogărie pusă la cale în interiorul unei corporații se transformă într-o conspirație a tăcerii, împărtășită tacit de angajați …Dar, pe măsură ce urci pe scara ierarhiei corporative observi că cineva, chiar dacă știe că știi, își asumă continuarea comiterii infracțiunii fără a te băga în seamă- pentru că tu nu contezi.

Aceasta, potlogăria,  este o concluzie care urmează investigației a mai bine de o sută de ani de comportament farmaceutico-medical criminal, inclusiv a genocidelor secolului trecut, începând cu primul război mondial în 1914, când niște „specialiști” franco/germani/britanici, laureați ai premiului Nobel, au avut ideea teribilă de a se întrece în conceperea de gaze cât mai destructive pentru câmpurile de luptă.

Iată un fundal larg, care ține spatele actualului rol farmaceutico-medical principal în frauda devastatoare a noului „Covid19”: în 1933, cel mai mare cartel, de fapt prima corporație managerială din lume, I.G.Farben, a coordonat și asistat ascensiunea lui Hitler la putere. Farben: produse farmaceutice, coloranți, produse chimice, materiale sintetice.

În timpul războiului Farben a practicat sclavia, folosindu-se de prizonieri „donați” de Himler unității sale productive din Monowitz, parte a lagărului de concentrare Auschwitz din Polonia ocupată de germani, unde au fost efectuate experimente medicale și farmaceutice oribile.

La sfârșitul războiului, executivii I.G.Farben au fost judecați și, în ciuda eforturilor depuse de Telford Taylor, procurorul șef american și de procurorul asistent, Josiah DuBois, sentințele pronunțate au fost bizar de ușoare. De exemplu, Fritz Ter Meer, un executiv de rang înalt al Farben, a fost judecat pentru crimă medicală în masă și sclavie și condamnat la o șapte ani de închisoare. El a fost eliberat după trei ani și a continuat să ocupe un post de președinte al consiliului consultativ al Bayer, o „ramură” pe copacul IG Farben.

Existau motive clare pentru sentințele ușoare date directorilor Farben. Unul din motive era Reconstrucția Europei, care a fost văzută ca un bastion împotriva comunismului sovietic agresiv. Criminalii de război Farben erau necesari pentru a organiza „Noua Europă”.

Mai important, transformarea totală a societății, având în centru mega-corporații și carteluri. Acestea vor deveni motoarele care conduc economia globală și care controlează resursele naturale ale planetei, un colonialism cu multe fețe, o reinventată „Companie a Indiilor de Est” folosind tehnologie industrială și o acoperire planetară dincolo de orice s-a încercat vreodată.

Așadar, mogulii Farben și cei ca ei, au fost văzuți de mulți ca designeri extrem de competenți ale noilor așezăminte „Pace și Prosperitate”.

Și oh da – a existat încă un motiv pentru care managerii Farben au scăpat atât de ușor. Partenerii lor puternici, carteluri din restul lumii au dorit să întrețină relații profitabile cu acești frați foști naziști.

Câțiva dintre partenerii internaționali extrem de influenți: Dow, DuPont, Imperial Chemical Industries și, cel mai important, Imperiul Rockefeller.

Am putea spune că, după război, colosul farmaceutic global emergent a fost o reîncarnare a modelului Farben: profit înainte de verificarea efectelor secundare; experimentarea medicală letală dincolo de orice limită legală; utilizarea medicamentelor/vaccinurilor ca mijloc de control.

Cioburi din oglinda Crăiesei Zăpezilor au supraviețuit până în prezent și au prosperat dincolo de previziuni, deteriorând, distrugând și ucigând mult mai mulți oameni decât reușiseră naziștii cadavrului Farben.

marea resetare, covid19, protocol
marea resetare, covid19, protocol

Cerneala Morții

În recenzia Este sănătatea SUA cu adevărat cea mai bună din lume? publicată în 26 iulie 2000 în Jurnalul Asociației Medicale Americane , Barbara Starfield, pioniera asistenței medicale primare la nivel mondial, observă cum în fiecare an sistemul medical din SUA ucide în jur de 100.000 de persoane prin administrarea directă a medicamentelor medicale aprobate de FDA. Această practică duce la peste un milion de decese pe deceniu, fără să socotim alte câteva milioane care sunt grav mutilate. Programul medical oribil este o continuare directă a planului IG Farben și este prezent în toate țările lumii, inclusiv România.

Și acum avem frauda numită Covid19, un virus a cărui prezență a devenit în foarte scurt timp redundantă.

Uciderea celor fragili și a persoanelor în vârstă a venit de facto prin simplul diagnostic terifiant al bolii pandemice, la cere s-a adăugat izolarea forțată de familie și de cei dragi. Prezența virusului nici măcar nu mai este obligatorie.

Mutilarea și uciderea a fost însoțită de administrarea toxicului Remdesivir, de sedare și de utilizarea ventilatoarelor respiratorii. Într-un studiu amplu din New York, rata mortalității, uimitoare, în rândul pacienților vârstnici plasați pe ventilatoare a fost de 97,2%.

Închisorile Covid19 justificate medical au devastat nenumărate vieți.

Iar acum publicul captiv este supus celui mai mare experiment medical din istorie: administrarea unui vaccin care a fost produs în grabă prin aprobare guvernamentală și care folosește tehnologia ARNm niciodată aprobată pentru uz public până acum – datorită stadiului experimental în care se află.

Sunt declarate doar bunele intenții, folosind scuze universale: diagnosticarea precoce, prevenirea, tratarea etc., același set de argumente care sunt folosite pentru conectările la familiile de patronaj social, îngrijire juvenilă, etc

Abordarea de tip prevenție în avans, cu orice preț poate justifica și testările/vaccinările în vrac, și controlul biometric pe străzile orașelor și spațiilor, precum și implantarea senzorilor de monitorizare a sănătății și localizare – și, în general, orice restricții ale drepturilor și libertăților fundamentale.

Ești periculos dacă ești diferit: în această etapă, o imagine decupată din distopia Divergent se ridică în fața ochilor perplecși ai pământenilor, în situația în care cea mai importantă etapă în viața fiecărui membru al societății din viitor va fi un test genetic, care îl va defini pentru tot restul vieții sale într-una din cele câteva facțiuni eugenice, cu un set limitat de drepturi, libertăți și un coridor îngust de oportunități și obligații. Mesajul Veronicăi Roth este clar: Cel mai mare pericol pentru societatea de castă totalitară au fost divergenții – oameni cu un set universal de gene care nu se încadrează în cadrul unei anumite caste.

Principalul beneficiu al acestor testări/vaccinuri revine legăturii moderne Farben a companiilor transumaniste grupate în jurul Forumului Economic Mondial, Banca Mondială, ONU, OCDE, etc.

Pentru testările care, în varianta ideală, doresc să cuprindă toate grupurile sociale și toți copii, s-a creat un ecosistem unic, care include geneticieni, psihologi și cercuri și secțiuni compensatoare, directoare, grupați în diverse Centre National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, Comitete pentru Situații Speciale de Urgență, etc.

Dar cui servesc aceste testări?

Cercetătorii au opinie unică, și anume că testele nu ajută la depistarea  Covid19. Care este atunci motivul pentru care, totuși, guvernele din toată lumea au lansat cel mai mare concurs de colectat teste obligatorii/nimeni nu scapă?

Facebook e mic copil, răspunsul este aproape un loc comun: NU au treabă cu Covid19, AU treabă cu harta genetică. Ei colectează amprenta genetică a fiecărui individ, pentru că, nu-i așa, avem o sintagmă nouă:  cine va controla fondul genetic al națiunii va avea acea națiune în buzunar.

Și vedem că cercetarea și funcționarea acestor categorii speciale ale ecosistemului unic sunt susținute de corporații private și companii conduse de personaje ahtiate după trans-naționalism și globalism.

O, dar ce sincer fascistă viziune asupra lumii.

Omul Nou- Organism Modificat Genetic

Influența genelor asupra vieții umane a fost confirmată în mod repetat de oamenii de știință. Aceste caracteristici pot fi luate în considerare atunci când se planifică viitorul, atunci când se corectează comportamentul.

Iar corecturile pot fi aplicate printr-un vaccin ARNm, nu-i așa? Un shot care face o mică modificare în codul tău genetic (nu, domnilor care lansați erori logice, nu cu microcipuri implantate).

Astfel, cercetătorii pot pretinde că descoperă zeci de noi viruși, noi tulpini care necesită testări/vaccinuri. De la testare la producția de vaccin în masă – o chestiune de doar câteva luni.

Nu ne îndoim că tehnologia ARNm va fi proclamată ca fiind una de succes și probabil că unguroaica Katalin Karikó (în prezent vicepreședinte senior la BioNTech), care își revendică titlul de inventator al tehnologiei ARNm (deși nu este așa) va primi și ea premiul Nobel asemeni confraților ignobili din primul război mondial… dar s-a gândit această doamnă ce vor face oamenii puterii cu tehnologia ei?! Oficialii din sănătatea publică și liderii guvernamentali vor încadra reacțiile adverse drept mereu noua tulpină Covid19 și vor continua să promoveze vaccinul experimental – și vor avertiza că refuzul pe scară largă a acestuia va duce la necesitatea unor noi niveluri de încarcerări/blockout.

Întregul program de distrugere, începând cu al doilea război mondial – de fapt din 1910, cu infamul Raport Flexner american: Practica medicului negru va fi limitată la propria sa rasă, care la rândul ei va fi îngrijită mai bine de către medicii negri buni decât de medici săraci albi. Bunăstarea fizică a negrilor nu este importantă doar pentru ei înșiși. Zece milioane dintre ei trăiesc în contact strâns cu șaizeci de milioane de albi. Când negrul suferă de viermi și tuberculoză, îi transmite vecinilor săi albi. De aceea interesul propriu secundează filantropia! – și până astăzi, a avut ca scop slăbirea populațiilor, făcându-le mai ușor de controlat.

Sloganul soldaților britanici flancați pe râul Marna în septembrie 1914, Acasă înainte de Crăciun!, ajunsă o glumă de umor sarcastic în anii terifianți care au urmat, este valabilă din nou în decembrie 2020 cu modificarea lockdown până la Crăciun.

Astăzi toți suntem negrii, foarte negri.

Întregul program a fost intenționat, la cele mai neașteptate niveluri (haha, l-am întâlnit o dată pe Bill Gates în Starbucks..)

Administrarea continuă a programului a fost în esență efectuată de ignoranți, orbi, spălați pe creier, lași – care formează o vastă birocrație fără chip care seamănă cu structura mașinii naziste: Noi doar urmăm ordinele.

 

Rădăcina singurătății organizate 

Ceea ce îi pregătește pe oameni pentru următoarea dominație totalitară a lumii libere este faptul că singurătatea – cândva o experiență limită suferită în anumite condiții sociale marginale, cum ar fi bătrânețea, a devenit o experiență cotidiană .

Primul nu  rostit de Dumnezeu în Biblie vine în Geneza, după ce l-a creat pe Adam: „Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el. ”

A funcționat o vreme!

Istoric vorbind, izolarea socială ca protocol militar a început în iunie 1951, când un grup de psihologi și medici cu legături cu forțele militare din SUA, Marea Britanie și Canada au organizat o întâlnire secretă la hotelul Ritz-Carlton din Montreal.

Procesul-verbal al ședinței a dezvăluit că discuția s-a centrat pe problema spălării creierului și s-a concentrat mult pe privarea și izolarea socială ca mijloc de realizare a acestui scop. Medicii au considerat diferite condiții artificiale care ar putea fi utilizate pentru a crea stări de neputință și sugestibilitate extremă – dintre care distanțarea socială și permutările acesteia au fost în fruntea listei.

Distanțarea socială este un eufemism care ascunde un adevăr pervers.

Unii ar susține că distanțarea nu este același lucru cu izolarea și devine izolare doar dacă s-ar impune obligativitatea păstrării a mai mult decât 2 metrii între persoane…serios…asta emană din mințile inflamate ale marionetele OMS.

 

Jurnalele medicale sunt de acord: distanțare socială se traduce prin  izolare socială.

Izolarea socială este o violare a drepturilor omului, în paralel cu tortura și alte crime de război.

Izolarea socială este protocolul principal desfășurat împotriva dușmanilor în perioadele de război, indiferent de zonă sau de țara în cauză.

Acest lucru se datorează faptului că are succesul garantat în distrugerea psihologică a individului, fără a mai fi nevoie de intervenții fizice sângeroase, dificile și costisitoare.

Sunt atât de dăunătoare aceste efecte, încât Organizația Națiunilor Unite a promulgat ceea ce s-au numit regulile Mandela. Aceste reguli interzic izolarea socială pentru mai mult de 15 zile, menționând că orice perioadă lungă de izolare socială constituie un tratament crud, degradant și inuman sau tortură.

Cu toate acestea, sorbind din oferitul coqtail covid&schimbările climatice, totalitarismul la putere a găsit o modalitate de a cristaliza experiența ocazională a singurătății într-o stare permanentă de a fi.

Prin utilizarea izolării și a terorii, regimurile totalitare au creat condițiile pentru singurătate, iar acum fac apel la singurătatea oamenilor cu propaganda ideologică a noului normal, Marea Resetare.

Soarele va muri (probabil) într-una din zilele astea, și suntem singura specie care poate găsi componente pentru comunicarea cu întunericul care va urma.

Spre deosebire de o asemenea căutare, Marea Resetare este ca fuga pe Marte: ne gândim să părăsim sistemul solar. Poate chiar vom face aceste lucruri în cele din urmă, ele par adânc înrădăcinate în compostul distopic al ființei noastre!

 

#FreeJulianAssange sau

naiba guverneză o lume complexă

Asemeni uleiului, chiar dacă toate regimurile totalitare ar dispărea în ocean, elementele totalitarismului ar rămâne la suprafață. Soluțiile totalitare pot supraviețui căderii regimurilor totalitare sub forma unor tentații puternice care vor apărea ori de câte ori nu este posibil ca mizeria politică, socială sau economică să fie alinate într-o manieră demnă, etică.

Singurătatea aferentă izolării întrerupe în mod radical legătura umană. Singurătatea este cea mai radicală și disperată experiență a omului, deoarece în singurătate nu suntem în stare să ne dăm seama de capacitatea noastră deplină de a acționa ca ființe umane. Când experimentăm singurătatea, pierdem capacitatea de a experimenta orice altceva. În singurătate, nu suntem capabili de noi începuturi.

Totalitarismul distruge capacitatea omului de a se mișca, de a acționa și de a gândi, calcifiind individul în izolarea sa solitară atât împotriva tuturor celorlalți cât și a lui. Lumea devine un pustiu, unde nici experiența și nici gândirea nu sunt posibile.

Modul în care gândim despre lume afectează atât relațiile pe care le avem cu ceilalți cât și cu noi înșine.

Singurătatea organizată, creată din ideologie, duce la gândirea tiranică și distruge capacitatea unei persoane de a distinge între fapt și ficțiune – de a judeca. În singurătate, nu poți purta o conversație cu sine, deoarece capacitatea de a gândi este compromisă. Gândirea ideologică ne îndepărtează de lumea experienței trăite, înfometează imaginația, neagă pluralitatea și distruge spațiul dintre oameni care le permite să se relaționeze între ei în moduri semnificative. Și odată ce gândirea ideologică a prins rădăcini, experiența și realitatea nu mai suportă gândirea. În schimb, experiența se conformează ideologiei în gândire. Motiv pentru care, atunci când vorbim despre singurătate, nu vorbim doar despre experiența afectivă a singurătății: vorbim despre un mod de gândire.

Singurătatea apare atunci când gândirea divorțează de realitate.

Libera mișcare în gândire este înlocuită de curentul propulsiv, singular al gândirii ideologice.

Dar viața este o sumă de dezordini. În mijlocul haosului și incertitudinii existenței umane, avem nevoie de un sentiment al locului și al sensului. Avem nevoie de rădăcini. Iar ideologiile, precum Sirenele din Odiseea lui Homer , ne atrag. Dar cei care cedează cântecului de sirenă al gândirii ideologice se îndepărteză de lumea experienței trăite.

Procedând astfel, nu se pot confrunta în gândire, deoarece, dacă o fac, riscă să submineze convingerile ideologice care le-au dat un sentiment de scop și loc.

Mai simplu spus: oamenii care subscriu la ideologie au gânduri, dar sunt incapabili să gândească singuri. Și această incapacitate de a gândi, de a-și păstra compania de sine, de a găsi sens în experiențele cuiva în lume, îi face să fie singuri.

Aceasta este ceea ce gândirea ideologică și gândirea tiranică distrug – capacitatea noastră de a gândi cu și pentru noi înșine. Aceasta este rădăcina singurătății organizate.

Suntem în mijlocul anatomiei următoare, sezonul trei.

Platformă?

Fără dubiu Pământul este plat.

Când vorbim despre „partide politice” vorbim despre „platforme politice”.

De asemeni: platforme de comunicare, platforme social-media, platforme industriale, platforme web, etc., platforme și platforme.

Marea Resetare, o viziune a prestigiosului anonim economist John Mauldin dar hăcuită și schimonosită de planturosul domn Klaus Schwab- Strigoiul lui Molinos, fondatorul Forumului Economic Mondial, un proiect finanțat masiv, extrem de ambițios, coordonat la nivel internațional, condus de unele dintre cele mai mari corporații multinaționale  și de unii din cei mai puternici  actori financiari  de pe planetă și realizat de organisme de stat cooperante și ONG-uri filantro-capitaliste, este de asemeni o platformă.

OH, dormeam dar m-a trezit ceața! Make Reset Great Again? Prea mult… încă o platformă?!

Răspunsul este că „Platformele” au epuizat toate posibilitățile de a mai intra în pronunția vreunei sintagme ca soluție pentru viitor. Cu această ultimă găselniță, Marea Resetare, care se dorește digitalizatoare a tot ce mișcă s-a ajuns rapid la un punct critic canceros,  o enculturație străvezie care ne aruncă într-un fel de Ev Mediu al viitorului, un Ev Mediu Bio-Tech stăpân global peste o Vacci-Națiune.

Motivul matematic oferit pentru Marea Resetare este globalizarea tehnologiei, planeta devenind mică și ușor de gestionat, unde modelul de expansiune economică infinită este mult prea previzibil în raport cu resursele limitate, unde super bogații doresc să continue să rămână super bogați. Astfel, ei doresc cu disperare o bulă care să ofere o nouă creștere din aer – literalmente – în timp ce în același timp încearcă să strângă cureaua cetățeanului, obișnuit cu drepturi, libertăți și standarde de viață privilegiate.

Motivul psihologic pentru Marea Resetare este teama de a pierde controlul asupra proprietății, planeta. Dacă deții miliarde și strămuți trilioane, percepția ta asupra realității devine ciudată, și totul sub talpa ta arată ca un mușuroi de furnici care există doar pentru tine. Doar furnici – numere,  bunurile tale.

Scopul practic al Marii Resetări este restructurarea fundamentală a economiei mondiale și a relațiilor geopolitice bazate pe două ipoteze:

  • unu, că fiecare element al naturii și fiecare formă de viață este o parte a inventarului global  -gestionate de către statul presupus binevoitor, care, la rândul său, este deținut de mai mulți oameni deveniți brusc-foarte-bogați prin intermediul tehnologiei,
  • doi, că toate stocurile trebuie să fie strict contabilizate: să fie înregistrate într-o bază de date centrală, să fie lizibile de către un scaner pe baza unor ID-uri, și să fie gestionate de AI, folosind cele mai recente descoperiri ale științei.

Se vor număra și se vor gestiona și controla în mod eficient toate resursele,  inclusiv oamenii, la o scară fără precedent, cu anxietate digitală și precizie fără precedent, toate în timp ce foarte-bogații se bucură de petice vaste de natura conservate, libere de cetățenii deveniți țărani  inutili și previzibili. Lumea suveranului se simte mult mai calmă și relaxată atunci când haosul subiectivității umane este ținut sub control nedisimulat.

marea resetare, covid19, protocol

Cu alte cuvinte, ajungem la un feudalism global eficient care merge mult mai departe decât fratele său medieval, deoarece fiecare persoană, fiecare mineral și fiecare boabă  este digital etichetată și urmărită. În acest cadru, neoțăranul (pământeanul, din țărână venit în țărână plecat) are o funcție care nu este derivată din misterul vieții, și nici din vreo chemare interioară, ci din AI, stăpânul eficienței și slujitorul regelui. În mod ideal, neoțăranii pot fi convinși ce este bine pentru ei (sau necesar) pentru a fi în siguranță și că acesta este progresul și fericirea, iar pentru cei care nu acceptă acest bine există moduri de convingere, de la violență clasică și  închisori virtuale la pastile de moralitate.

Joel Kotkin, THE COMING OF NEO-FEUDALISM:

Societatea noastră este redusă rapid la un stat feudal, un proces care este acum exacerbat de pandemia COVID-19. Milioane de întreprinderi mici sunt aproape de dispariție, milioane de oameni își pierd locul de muncă și multe alte milioane au rămas în statutul de iobagi fără proprietate. Marii câștigători au fost clasa „expertă” a clericalismului și, mai presus de toate, a oligarhilor tehnologici, beneficiari pe măsură ce oamenii se bazează mai mult pe algoritmi decât pe relațiile umane, revenind inexorabil către o eră feudală marcată de o mai mare concentrare a bogăției și a proprietății, mobilitate ascendentă redusă, stagnare demografică și dogmatism crescut. Dacă în ultimii șaptezeci de ani s-a înregistrat o expansiune masivă a clasei de mijloc, nu numai în America, ci în mare parte din lumea dezvoltată, astăzi acea clasă este în declin și apare o nouă societate mai ierarhizată. Noua structură de clasă seamănă cu cea din epoca medievală. La vârful noii ordini sunt două clase ― o elită clericală renăscută, clericalistă, care domină partea superioară a rangurilor profesionale, universități, mass-media și cultură și o nouă aristocrație condusă de oligarhi tehnologici cu bogăție fără precedent și control tot mai mare al informațiilor. Aceste două clase corespund vechii ierarhii franceze clerul (starea întâi) și nobilimea (starea a doua). Sub aceste două clase se află ceea ce a fost numită o starea a treia, unde se numără mecanismele alcătuite în mare parte din oameni de afaceri mici, proprietari minori, muncitori calificați și profesioniști orientați spre sectorul privat. Ascendent pentru o mare parte din istoria modernă, această clasă este acum în declin în timp ce cei de sub ei, noii iobagi, cresc în număr – o populație vastă, în expansiune, fără proprietăți.

Reforma în cauză este menită să perturbe toate domeniile vieții, la scară planetară: guverne, relații internaționale, finanțe, energie, alimente, medicină, locuri de muncă, planificare urbană, imobiliare, justiție, interacțiuni umane – și începe cu schimbarea modului în care ne gândim la noi înșine în relația cu lumea. În special prin pierderea intimității (un ghimpe imens în ochiul nostru colectiv), pentru care vom fi dulce persuadați de influenceri și trend-comunicatori care vorbesc despre viața privată ca despre un concept învechit – mai ales atunci când vine vorba de datele medicale ale oamenilor –  și afirmă că pur și simplu nu putem merge mai departe spre viitorul luminos când oamenii continuă cu prostia de a se  agăța de intimitatea lor.

Pentru a rezuma, viața privată devenită extrem de scumpă și accesibilă doar foarte-bogaților rezultatul final dorit este un gigantic, lipsit de bucurie, transponder – controlor la nivel mondial a tuturor codurilor speciale ale neoțăranilor aduși la docilitate de turmă, unde disidența este de neconceput, și supunerea spirituală este obligatorie, celor care nu se conformează fiindu-le interzis accesul -digitalizat – la conturi, călătorii, viață socială.

Andrew Tate ex MMA în prezent crypto millionaire rezident în București

La nivelul senzorial al banilor și al puterii acest transponder este o încercare de organizare și monetizare a bunurilor, mai eficientă ca niciodată.

Nu avem de-a face cu o încercare rațională, științifică, onestă, binevoitoare – sau chiar greșită – de a face lucrurile mai bune. Când vine vorba de creierul Marii Resetări, avem de-a face cu o combinație de lăcomie standard și patologia emoțională a neliniștii unor nebuni care sunt panicați de nevoia întreținerii proprietăților lor în această nouă eră, care resping natura lor biologică ca atare și doresc să fie zei. Din păcate acești nebunii sunt extrem de bogați și bine conectați, și pot angaja un milion de mercenari care să fie convingători prin argumente inventate, erori logice sau forță. Și să mituiască mass-media. Și politicieni. Și academicieni. Și organizatorii campaniilor electorale. Și ONG-urile. Și artiștii care din foame și lipsă a demnității vor crea evenimente artistice, festivaluri pentru orice micro/macro-formă care îi plătește.

Și când pătratul se face cerc, avem o opinie publică nouă, o normalitate nouă, tehnic încă un fel de democrație în cratița politică.

Cine sunt oamenii care conduc această platformă și cât de coordonat le este efortul?

Suspecții de serviciu: capitaliști de top, dinastii istorice bogate din diferite părți ale lumii, deținători ai unor drepturi de autor seculare și religioase, miliardari, etc. Cu alte cuvinte 0.0001%, oamenii care au suficienți bani pentru a simți că lumea le aparține, urmați de cei plasați imediat sub ei care caută mobilitate ascendentă. Fețe familiare alături de fețe pe care nu le-am văzut niciodată. O șleahtă de imitații von Coudenhove-Kalergi.

Aceste fețe sunt departe de a se constitui într-o masă monolitică. Departe de a fi de acord unul cu altul, îi putem vedea antrenați în diverse acțiuni bizare, de exemplu în întreceri bahice cu tema care ajunge să mănânce mai multe  adolescente sau salturi în spațiu cu rachete afrodisiace(!) Există cu siguranță rivalitate între elitele americane și chineze, de exemplu, sau între elitele americane și ruse, precum și între diferiți rechini individuali.

Dar până una-alta, chiar dacă concurează, ei au interese comune și mesaje asemănătoare, existând mai multă camaraderie strategică și teren comun între ei decât între oricare dintre ei și oricare dintre neoțărani.

Mesajele lor comune par desprinse dintr-o lume plină de abrevieri: AI, 5G, IoT, etc. O lume în care banii sunt digitali, mâncarea este cultivată în laborator, unde totul este numărat și controlat de monopoluri uriașe, iar oamenii sunt în mare parte lipsiți de liberul arbitru. O lume în care fiecare element al naturii și fiecare ființă vie este fie o gazdă/bancă de date, fie o sursă de energie , ori ambele. O lume în care fluxul de zi cu zi al țăranilor este microgestionat și monitorizat tot mai mult și permanent, sub lupa AI care le înregistrează gândurile și sentimentele înainte chiar ca acestea să apară..

Suntem condamnați! este aproape opusul lui Suntem condamnați dacă nu reușim să acționăm. Sintagma din urmă este adevărată, prima este falsă.

O lume în care trăirea în sine este externalizată către mașină, iar ființa umană rămîne, în esență, un biet costum de carne.

Mai pe larg

Într-o lume complexă, guvernele au un control limitat asupra rezultatelor din țara pe care o păstoresc iar democratizarea diseminării informațiilor a făcut ca masele să fie conștiente de acest lucru. Publicul a câștigat capacitatea de a vedea că multe dintre promisiunile elitei nu sunt adevărate, pentru că pur și simplu nu pot fi garantate.

Viziunea celor de la WEF despre o Mare Resetare  recunoaște că ceea ce este necesar pentru a aborda aceste crize depășește cu mult reformele economice sau măsurile climatice sau abordarea unei pandemii – toate acestea sunt combinate plus multe altele. Este ideea că acțiunea globală trebuie să fie susținută de misiunea schimbării societății, de a o face mai incluzivă și mai coezivă pentru a potrivi sustenabilitatea mediului cu sustenabilitatea socială.

Urmează apelul lor de a reconstrui mai bine – Build Back Better, un ecou al vocilor multor personalități din întreaga lume.

WEF caută afecțiunea neoțăranului momindu-l cu șapte teme iconice: durabilitatea mediului, economii mai echitabile, tehnologie de ultimă oră, viitorul muncii și necesitatea recalificării, afaceri mai bune, viitor sănătos cu acces echitabil pentru toți și dincolo de geopolitică – guvernele naționale care colaborează la nivel global.

WEF spune că cheia este restabilirea încrederii publice, care este erodată, culmea, în parte din cauza manipulării greșite a pandemiei coronavirusului.

Dar această restabilire se poate dovedi dificilă, având în vedere că există puține schimbări în conducerile corporative sau guvernamentale.

Iar marea lor speranță acum este… noul Joe Biden, în vârstă de 78 de ani, care a fost vicepreședinte al SUA timp de opt ani, timp în care multe dintre aceste probleme în loc să se rezolve au crescut.

Mirosind prin situl Forumului Economic Mondial descoperim zonele care, în conformitate cu planul Marii Resetări, trebuie să fie perturbate și complet reproiectate, ca un răspuns pandemic:

  • Statalitatea și guvernanța.

În lumea nouă, țările încă există, dar toate respectă o ordine centrală. Este o cooperativă a națiunilor. O mulțime de funcții guvernamentale sunt automatizate și delegate la AI. Deciziile se bazează pe date și algoritmi, este eliminată intimitatea și există o fluiditate mult mai mare în ceea ce privește migrațiile. Există de asemenea posibilitatea înlocuirii totale a guvernelor umane cu AI, dar nu imediat. Raționamentul este simplu: Pentru ca superbogații să poată gestiona inventarul global,  guvernele individuale trebuie să acționeze mai mult ca manageri de nivel mediu responsabili în fața autorităților internaționale decât ca guverne naționale independente.

Așa cum piețele și magazinele de cartier au fost înlocuite cu lanțuri de hipermarketuri, se va proceda și cu țările, acestea vor fi absorbite în zeama inventarului global.

  • Tradițiile naționale -care acum stau rigid în gâtul acestei absorții.

Pentru clerul Marii Resetări, obiceiul consumului generos și libera exprimare, politicile externe egocentrice, sentimentul de dreptate și justiție sunt exemple de așa-nu. O societate globală tradițională, independentă și puternică constitue un obstacol care îi strică nasul domnului Klaus Schwab .

În această lumină și cu o totală exonerare de răspundere se simte că ordinea de zi a Marelui Reset, prin mesagerii săi și prin banii săi, este modelarea schizofrenicului covid response,  apărut brusc pe mainstream și pe bine finanțatele, super corporativele circulante ale  justiției socială / climatică, interconectate în termeni de mesagerie, cu pretenția de a promova un bun pubian, virgin și feciorelnic.

  • Finanţe.

Avem monedă digitală și plăți mobile peste tot. Cetățenii trebuie să fie complet transparenți și să lase urme în tot ceea ce fac. În cazul în care sunt recalcitranți vor fi puși în imposibilitatea de a mai putea face plăți, prin oprirea serviciilor.

  • Alimente/ Agricultură

Îți amintești cum a închis Klaus Werner Johannis piețele? Va trebui să-ți placă carnea de gândac, pentru că este pe drum.

De asemenea, fermele de azi trebuie să dispară. Nu numai că agricultura tradițională este plictisitoare în comparație alimentele brevetate, de laborator, dar ocupă spațiul necesar zonelor regale de agrement, al turbinelor eoliene și parcurilor cu panouri solare (care toate ocupă o mulțime de spațiu). Și mai știi, poate că baronii chiar vor să conserve unele zone întinse de natură păstrându-le libere de țărani. Este inventarul lor, la urma urmei are sens să le mențină în forma dorită.

Nu e de mirare că acest covid response a lovit fermele atât de greu, forțându-le să iasă din afaceri …pentru a fi cumpărate de bunicuțul Gates, cel mai mare latifundiar din lume.

Un raport al cetățenilor globali, publicat de Navdanya, arată că în spatele imaginii de salvator a Fundației Gates se află filozofia toxică a filantro-capitalismului care se bazează pe preluarea corporativă a semințelor, agriculturii, alimentelor, cunoștințelor și sănătații la nivel mondial.

  • Educaţie/ Sănătate.

Educația se consumă exclusiv online. Medicina se împarte între vaccinuri cu biomecanisme și celula  de urlat. Da, ce simplu- atât în medicină, cât și în educație, suntem pe drumul cel bun, datorită pandemiei globale!

  • Energie

Asta e mai complicat, întrucât combustibilii fosili sunt un adevărat rău necesar. E adevărat că extracția petrolului este abuzivă pentru planetă. Scurgerile creează o mulțime de haos, și se întâmplă tot timpul. Baronii petrolului sunt bandiți. Oamenii care locuiesc aproape de rafinării se îmbolnăvesc. Plasticul, care provine din petrol, poluează totul, de la oceane până la stomacuri și plămâni. Cu toate acestea, combustibilii fosili sunt singura sursă de energie- în afară de nucleare, care este în prezent capabili să îndestuleze nivelul de consum a populației lumii. Panourile solare ocupă o tonă în spațiu, se degradează rapid și se transformă în grămezi toxice. Turbinele eoliene ocupă, de asemenea, o tonă de spațiu și au propriile lor probleme. Ambele sunt foarte dependente de vreme și nu oferă suficientă energie. În plus, dacă te uiți sub capota verde, vezi că nu este tocmai verdeață, cu excepția cazului în care vorbim de culoarea banilor, ceea ce se observă acolo.

Oricum, ce se va întâmpla când combustibilii fosili dispar? Oricum, puțin probabil ca resetterii să intenționeaze să continue cu folosirea combustibililor fosili. Mai degrabă vom asista la un act de rebranding. Lucrurile par a fi mai complexe, s-ar putea impune o manevră geopolitică strategică. Există unele suprapuneri tehnologice specifice între combustibilii fosili și energia verde, dar timpul va decide. Probabil până la urmă vom merge înspre cea mai verde energie, fuziunea nucleară.

Când se va întâmpla asta, prietenul nostru, faimosul filantro-capitalist, va veni să ne salveze. El este puternic angajat cu investiții în reactoare de fuziune nucleară- de fapt proiectul său preferat. De fapt se întâmplă ca el să fie foarte profund implicat în aproximativ fiecare punct glonț de pe lista Marelui Reset, ca un geniu de afaceri ce este.

În plus, pentru a face intriga și mai interesantă, OMS, care, nu-i așa, se bucură de finanțarea sa generoasă, a făcut în trecut eforturi mari pentru a subestima taxa de sănătate a incidentelor nucleare,  cum ar fi Cernobîl și Fukushima.

  • Modul în care narativul „criza globală de sănătate” îl joacă în Marea Resetare.

Marea Resetare este un plan extrem de ambițios de restructurare atât a economiei mondiale cât și a noțunii de ceea ce înseamnă să fii în viață. Fără o populație cooperantă, această reformă economică și filosofico-religioasă ambițioasă nu poate avea succes.

  • Care este ingredientul care face populația să coopereze cu această reformă foarte ciudat?

Este frica inoculată zilnic, întrucât promisiunile unui viitor minunat nu sunt suficiente pentru a porni o astfel de schimbare masiv-bizarro. Astfel, trebuie să fie frică și stres, fie că vine din cauza unui inamic extern, perspectiva unui dezastru natural, sau o boală.

Să nu uităm că înainte de 2020 a existat deja o narațiune a fricii foarte bine organizată, susținută de mai mult sau mai puțin aceiași jucători care fac acum presiuni pentru Marea Resetare.

Ne amintim desigur de Greta Thunberg cu fulminantul ei succes la întâlnirile diverselor forumuri, organizații mondiale intens mediatizate și modul mesianic/Isus în templu în care îi dojenea pe mai marii lumii, așezați smeriți în fața ei, în timp ce protestatarii XR, disperați avertizori asupra schimbărilor climatice, erau luați pe sus și înghesuiți în dube.

marea resetare, covid19, protocol

Simultan cu existența unei mulțimi de probleme de mediu care trebuie să fie abordate cât mai curând posibil, corporativele schimbări climatice puse în circulație au fost axate pe mesaje care coincid aproximativ cu mesajele campaniei Marea Resetare.

Se pare ca interesele financiare din spatele Marii Resetări au încercat să folosească mai întâi mișcarea climatică dar aceasta nu a generat nivelurile de frică dorite. Nu au fost destui oameni cărora să le pese, iar cei cărora le păsa nu le era frică.

Poziția oficială în fața urgenței climatice a creat o unda în conștiința oamenilor și un grad de anxietate de mediu, în special la Generația Z, dar nu a fost suficient pentru a paraliza sau imobiliza. Doar la apariția virusului, ca prin magie, lucrurile au început să se miște, într-un hal de neconceput înainte.

E doar o chestiune de timp până când instituția resetării va anunța fuziunea acestor două presupuse amenințări existențiale pentru viața de pe pământ, Covid19 și Schimbările Climatice. Globaliștii și tehnocrații de la ONU și Forumul Economic Mondial speră că un public conform va căsători aceste două concepte pentru a încuraja următoarea fază a celui mai mare proiect de inginerie socială din istoria omenirii.

Potrivit fostului guvernator al Bank of England, transformat în Trimisul Națiunilor Unite pentru Acțiune și Finanțe Climatice, Mark Carney , Schimbările Climatice (definite slab, dar bazate în principal pe teoria antropogenă a încălzirii globale) vor provoca rate de mortalitate chiar mai mari decât Covid19. Nu contează dacă acest lucru este adevărat sau nu. Ceea ce contează este că globaliștii precum Carney semnalează, trăgând clopotele mainstream, că blocajele climatice declanșează punerea în aplicare a agendelor colective de inginerie socială bazată pe climă.

Beton, aceste agende vor fi vândute sub titlul quietist  Să lăsăm planeta să se odihnească!

Rezultate/Succese ale Marii Resetări până acum.

marea resetare, covid19, protocol

 

  • Au desființat Codul de la Nuremberg, după ce au transformat întraga planeta într-un imens poligon de experimente medicale obligatorii
  • Au mutat cele mai multe activități, cum ar fi educația, sănătatea, cumpărăturile, justiția, recreerea pe platformele online, muncind de zor la digitalizarea lumii fizice, făcând totul mai ușor de urmărit și supravegheat
  • În ciuda celui mai crunt lockdown s-a continuat cu construcția unor robuste și noi structuri de telecomunicații și antene celulare, necesare pentru a sprijini IoT
  • Au reușit să distrugă mijloacele de trai ale multor fermieri independenți care concurau cu noile produse comestibile și să perturbe lanțurile tradiționale de aprovizionare cu alimente
  • Au reușit să distrugă un număr imens de întreprinderi mici
  • Au promovat cultura anulării și au anulat cultura, turismul și loisirul- stigmatizate ca activități neesențiale
  • Se lucrează la înlocuirea forțelor de ordine cu AI
  • Au legitimat eroziunea completă a vieții private și accesul la datele private privind sănătatea
  • Au făcut o obsesie când vine vorba de urmărirea/supravegherea fiecărei mișcări a fiecărei persoane
  • Impun un ID digital al vaccinatului necesar pentru călătorii internaționale

  • Controlează legal viața sexuală a oamenilor. Controlul de stat asupra corpului și sexualității oamenilor este un semn clasic al unei reforme religioase
  • Sunt creați copii paranoici care trăiesc într-o lume post-traumatic stress disorder PTSD adrenalizată care își vor dubla riscul de moarte, urmare a implementării protocoalelor de izolare sau distanțare socială în sălile de clasă.
  • S-a pus în practică IoB, Internet of Bodies: Când Internetul obiectelor (IoT) se conectează cu corpul tău, rezultatul este Internetul corpurilor (IoB). Internetul corpurilor (IoB) este o extensie a IoT și conectează practic corpul uman la o rețea prin dispozitive care sunt ingerate, implantate sau conectate la corp într-un fel. Odată conectat, datele pot fi schimbate, iar corpul și dispozitivul pot fi monitorizate și controlate de la distanță. Există trei generații de IoB care includ: corp extern- acestea sunt dispozitive purtabile, cum ar fi Apple Watches sau Fitbits, care ne pot monitoriza starea de sănătate; Corp intern- acestea includ stimulatoare cardiace, implanturi cohleare și pastile digitale care intră în corpul nostru pentru a monitoriza sau controla diferite aspecte ale sănătății noastre; Corp încorporat- a treia generație a Internetului corpurilor este o tehnologie încorporată în care tehnologia și corpul uman sunt combinate împreună și au o conexiune în timp real cu o mașină la distanță. Se precizează agenda destul de clar, o spune teribil de clar și deschis tartorul Schwab.
  • Agenda IoB este același lucru cu agenda microcipului uman , doar mai avansată datorită progresului tehnologiei. Ideea este să introduci încet dispozitive externe, străine și sintetice, în stilul broască-în-oală, astfel încât oamenii să se obișnuiască treptat cu el. Mai întâi este pe corp, apoi este în corp, apoi este complet încorporat adânc în corp, astfel încât să se amestece cu corpul. Avertizări despre lucruri precum pastile ingerabile, digitale, inteligente există din (cel puțin) 2012.
  • Ca ultim exemplu, s-a consolidat ingineria socială: lockdownul și restricțiile de circulație și de contact fizic, instrumente de modificare comportamentală, o formă de artă foarte respectat printre cei puternici. Un inginer social care se respectă planifică cu zece pași înainte și creează situații în care țintele cerșesc  schimbările dorite!

Suntem în mijlocul unui ritual conceput pentru crearea un sentiment de confuzie, nesiguranță, și dependență- care în cele din urmă să fie rezolvat de către stăpânii noștri. Pentru aceasta le vom fi foarte recunoscători pentru că vom dori să scăpăm de tensiunea insuportabilă cu orice preț. Deja, mulți neoțărani au dezvoltat sindromul Stockholm, fiind cu trup și suflet de partea agresorului. E suficient să observi cozile imense ale celor care vor să se vaccineze cu noile tehnologii experimentale.

În ochii unui psihopat nu există bucurie. Marea Resetare nu este o glumă.

Măsurile sunt în întregime arbitrare, dar nu contează, ne conformăm și acceptăm suferința și privarea de drepturi, acest lucru fiind spre binele nostru. Ne face o persoană mai bună!!

În ochii unui sclav există o acceptare a sentimentului ciudat de amorțeală și cedează torționarului folosința propriului suflet. Nu ar trebui să acceptăm întunericul. Cea mai bună opțiune este să insistăm asupra demnității și să ne găsim inimile.

Inimile noastre ne vor spune ce să facem în continuare. 

Puțin credibil.

(Tot mai) puțin credibil că această viziune exactă se va împlini vreodată în întregime. Este probabil să implodeze înainte de a ajunge la jumătatea drumului, acolo unde o dudă visătoare cu mintea ruptă, Klaus Schwab, și-a imaginat.

Dar nebunii puternici fac tot posibilul să aducă acest coșmar la realitate. Astfel, pericolul nu este în a fi depășiți și preluați brusc de AI, ci în perturbarea vieții normale și în mizerie totală pe care nebunii o pot provoca minților și corpurilor noastre folosind alba-neagra frazelor de captură convenabile, cum ar fi Pandemia sau Schimbările Climatice.

Este absolut adevărat că abordarea fără suflet, utilitară a naturii, a vieții și a altor ființe vii a fost extrem de distructivă – cu distrugerea cea mai imediată, cea mai vizibilă, externalizată către țări din lumea a treia și către oamenii mai puțin norocoși financiar din Occident. Este adevărat, consumul masiv și utilizarea obiectelor de unică folosință au creat o mulțime de mizerie. Este adevărat că oceanele sunt pline cu plastic, că numărul bolilor cronice crește vertiginos, și că multe specii mor. Este adevărat că solul nostru, hrana noastră și corpurile noastre sunt viciate cu glifosat foarte toxic. Totul e adevărat.

Cu toate acestea oamenii care arată cu degetul la bolile sociale și ne spun că avem nevoie de un Mare Reset sunt din aceleași tabere și descendențe cu cei care au cauzat aceste boli.

Oricât de bogați ar fi, ei nu sunt calificați moral pentru a repara ceva  în această lume. Și  orice am alege să facem pentru a vindeca relația noastră cu natura, cu sigurantă nu ar veni nici cu farma/techno/eco-fascismul, nici cu neo-feudalismul Marii Resetări, nici cu abjectul Colonialism Digital.

 

Afară e vopsită democrația, înăuntru urlă Colonialismul Digital

În 2020, miliardarii s-au făcut bandiți. Proprietățile personale ale lui Jeff Bezos au crescut de la 113 la 184 de miliarde de dolari. Elon Musk l-a eclipsat pentru scurt timp Bezos, cu o creștere netă de la 27 de miliarde de dolari la peste 185 de miliarde de dolari.

Pentru foarte bogații care prezidează corporațiile Big Tech, life is big.

Cu toate acestea, în timp ce dominația extinsă a acestor corporații pe piețele lor interne face obiectul a numeroase analize critice, acoperirea lor globală este un fapt rar discutat, camuflat neiscusit în hambarul prăfuit al vreunui profesor Noam Chomsky.

De fapt, nu e mult de investigat, mecanica și numerele sunt evidente: Big Tech, un fenomen cu sediul în Statele Unite, are domeniul de aplicare global și este fundamental colonial în caracter. Acest fenomen se numește colonialism digital.

Colonialismul digital își are rădăcinile în dominația lucrurilor din lumea digitală care formează mijloacele de calcul-software, hardware și conectivitate de rețea.

Aceasta include platformele care acționează în calitate de paznici, datele extrase de furnizorii de servicii intermediari și standardele industriilor, precum și proprietatea privată asupra patentelor, proprietății intelectuale și inteligenței digitale.

Colonialismul digital a devenit foarte integrat cu instrumentele convenționale ale capitalismului și guvernării autoritare, de la exploatarea forței de muncă, captarea politicilor și planificarea economică la serviciile de informații, hegemonia clasei conducătoare și propaganda.

Trăim într-o lume în care colonialismul digital riscă să devină o amenințare la fel de semnificativă și de anvergură la adresa Sudului Global ca și colonialismul clasic în secolele anterioare. Creșterea bruscă a inegalității, creșterea supravegherii stat-corporatist și tehnologiile sofisticate ale poliției și armatei sunt doar câteva dintre consecințele acestei noi ordini mondiale. Fenomenul poate suna nou pentru unii, dar de-a lungul ultimelor decenii, a devenit înrădăcinat în status quo-ul global. Fără o mișcare contra-culturală diversă și considerabil de puternică, situația se va înrăutăți și va duce la dictatură.

 

COLONIALISM DIGITAL?

Colonialismul digital este utilizarea tehnologiei digitale pentru dominația politică, economică și socială a unei alte națiuni sau a unui alt teritoriu.

Sub colonialismul clasic, europenii au confiscat și au stabilit terenuri străine, infrastructurile instalate, cum ar fi forturile militare, porturile maritime și căile ferate; au folosit canoniere pentru penetrare economică și cucerirea militară, utilaje grele construite și muncă exploatată pentru extragerea materiilor prime, structuri panoptice ridicate lucrătorilor de poliție, au naturalizat ingineri pentru exploatare economică avansată (de exemplu, chimiști pentru extragerea mineralelor), au sifonat cunoștințele indigenilor pentru procesele de fabricație, au expediat materii prime în țara mamă pentru necesarulu de producției, au subminat piețele locale cu bunuri fabricate ieftine, au perpetuat dependența popoarelor și națiunilor din Sudul Global într-o diviziune globală inegală a muncii și au extins piațele dominației diplomatice și militare pentru profit și jaf.

Cu alte cuvinte, colonialismul depindea de proprietatea și controlul teritoriului și infrastructurii, de extracția forței de muncă, a cunoștințelor și a mărfurilor și de exercitarea puterii de stat.

Acest proces a evoluat de-a lungul secolelor, cu noi tehnologii adăugate în amestec pe măsură ce au fost dezvoltate. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cablurile submarine au facilitat comunicațiile telegrafice în serviciul imperiului britanic. Noile evoluții în înregistrarea, arhivarea și organizarea informațiilor au fost exploatate de serviciile de informații militare americane folosite pentru prima dată în cucerirea Filipinelor.

Astăzi, Venele deschise ale Americii Latine sunt venele digitale ale lumii care traversează oceanele, cablarea unui ecosistem tehnologic deținut și controlat de o mână de corporații majoritar americane. Unele dintre cablurile transoceanice de fibră optică sunt echipate cu toroane deținute sau închiriate de Google și Facebook pentru continuarea și facilitării extragerii și monopolizarii datelor. Utilajele grele de astăzi sunt fermele de servere cloud dominate de Amazon și Microsoft, care sunt utilizate pentru a stoca, a pune în comun și a procesa date mari, proliferând ca baze militare pentru imperiul american. Inginerii sunt armatele corporative de programatori de elită cu salarii generoase de 250.000 dolari sau mai mult. Muncitorii exploatați sunt oamenii de culoare extragerea mineralelor din Congo și America Latină, armatele de forță de muncă ieftine adnotând date de inteligență artificială în China și Africa și lucrătorii asiatici care suferă de PTSD după curățarea platformelor de social media de conținut deranjant.

Platformele și centrele de spionaj (cum ar fi NSA) sunt panopticonii, iar datele sunt materia primă procesată pentru serviciile bazate pe inteligență artificială.

În sens mai larg, colonialismul digital se referă la consolidarea unei diviziuni inegale a muncii, în care puterile dominante și-au folosit proprietatea asupra infrastructurii digitale, a cunoștințelor și controlul asupra mijloacelor de calcul pentru a menține Sudul într-o situație de dependență permanentă. Această diviziune inegală a muncii a evoluat. Din punct de vedere economic, producția a coborât în ierarhia valorii, strămutată de o economie avansată de înaltă tehnologie, în care firmele Big Tech sunt ferm responsabile.

Oamenii săraci din Sud se bazează adesea pe mila guvernelor sau corporațiilor pentru a primi un dispozitiv ieftin sau gratuit. Ce modalitate mai bună de a captura cota de piață decât de a preîncărca software-ul Big Tech pe dispozitivele oferite copiilor, sub masca filantropiei agresive?

Puterea economică a giganților tehnologiei americane merge mână în mână cu influența lor în sferele politice și sociale. Ca și în alte industrii, există o ușă rotativă între directorii de tehnologie și guvernul SUA pe de o parte, și corporațiile tech și alianțe de afaceri pe de altă parte, aserviți de oceanul lobby de reglementare pentru politicile favorabile intereselor lor specifice și capitalismului digital în general.

Guvernele și agențiile de aplicare a legii, la rândul lor, formează parteneriate cu giganții tehnologiei pentru a-și face treaba murdară. În 2013, Edward Snowden a dezvăluit că Microsoft, Yahoo, Google, Facebook, PalTalk, YouTube, Skype, AOL și Apple au împărtășit informații cu Agenția Națională de Securitate prin intermediul programului PRISM. Au urmat mai multe dezvăluiri, iar lumea a aflat că datele stocate de corporații și transmise pe internet sunt aspirate în baze de date guvernamentale enorme pentru a fi exploatare de către statele cărora le erau vândute. Țările din sud au fost ținte favorite ale supravegherii NSA, din Orientul Mijlociu până în Africa și America Latină.

Poliția și armata lucrează, de asemenea, cu corporații tech. De exemplu, prin divizia sa puțin cunoscută de siguranță publică și justiție, Microsoft a construit un ecosistem extins de parteneriat cu furnizorii de supraveghere și de aplicare a legii, care își desfășoară activitatea tehnică pe infrastructura cloud Microsoft. Aceasta include o platformă de supraveghere, de comandă și control la nivelul orașenesc numită „Microsoft Aware”, care a fost achiziționată de poliție în Brazilia și Singapore și o soluție de vehicul de poliție cu camere de recunoaștere facială care a fost lansat în Cape Town și Durban, Africa de Sud.

Microsoft este, de asemenea, profund implicat cu industria penitenciarelor. Acesta oferă o varietate de soluții software adaptate închisorilor care acoperă întreaga pâlnie de corecție, de la minori infractori la cei cu condamnări ușoare și cei condamnați definitiv, la cei eliberați din închisoare și cei cu eliberare condiționată. În Africa, ei au încheiat un parteneriat cu o companie numită Netopia Solutions, care oferă o platforma Prison Management Software (PMS) care include „managementul evadării” și analiza prizonierilor.

Cu toate acestea, împotriva forțelor de putere concentrată, există întotdeauna nucile tari. Rezistența la Big Tech în Sud are o istorie lungă, datând din zilele de proteste internaționale împotriva IBM, Hewlett Packard și alții care fac afaceri în apartheidul Africii de Sud. La începutul anilor 2000, țările din Sudul Global au adoptat Software-ul Liber și comunele globale ca un mijloc de a rezista colonialismului digital pentru o vreme, chiar dacă multe dintre aceste inițiative au dispărut de atunci. În ultimii ani, asemeni furnicilor tinere, apar noi și noi mișcări împotriva colonialismului digital.

Etc.

Nu mai încap multe detalii în această imagine.

(!Noroc că) criza ecologică creată de capitalism amenință să distrugă definitiv viața pe Pământ, iar soluțiile pentru economia digitală trebuie să se intersecteze cu justiția de mediu și cu protocoale mai largi pentru egalitate.

Pentru a elimina colonialismul digital, avem nevoie de un cadru conceptual diferit care să conteste cauzele profunde și actorii majori, avem nevoie de mișcări dispuse să se confrunte cu capitalismul și autoritarismul, cu imperiul american și susținătorii săi instituționali- FEM, ONU, OMS, BM, etc.

 

Covid19, Marea Resetare, ONU, OMS, BM: intersecția dintre reclamă și yoga fierbinte.

Limbajul sustenabilității, un pilon important al kitului de marketing Great Reset, a fost creat inițial ca parte a diferitelor platforme ale Națiunilor Unite, cum ar fi Agenda 21 și Agenda 2030.

Ambele agende sunt seturi de documente extrem de uscate și plictisitoare despre gestionarea resurselor și despre justiție socială, care par scrise de un profesor obosit, cu o bună înțelegere a termenilor birocratici, scris pentru a justifica salariul birocraților și existența Națiunilor Unite. Interesant este că, deși de obicei ONU este destul de inutil- oamenii se întâlnesc, vorbesc, vin cu documente birocratice lungi și rezoluții non-obligatorii pentru ca apoi nimic de esență să se întâmple, de data asta programul e pornit! Deci trebuie să fie important pentru cineva care plătește.

În tot ceea ce se întâmplă există întotdeauna o combinație de bune intenții, lăcomie, ambiție, relații personale, interese financiare, iluzii, și așa mai departe. Politicienii vorbesc cu finanțatorii, generalii vorbesc cu politicienii, cineva este unchiul altcuiva, și așa se fac lucrurile și se achită facturile.

!

Și, desigur, inițiative de o asemenea amploare pot trece prin foarte lungi și liniștite faze de planificare, în care ideile dorite sunt plantate în capetele oamenilor prin conversații private, întâlniri formale, finanțări de cercetare, convenții ale industriei, și altele asemenea.

When nothing goes right, go left- când nimic nu merge bine încearcă altă abordare.

Deci, atâta timp cât butonul este apăsat, se simte/transmite o tendință care colcăie fierbinte.

Și da, până acum, deținătorii de top ai puterii din Occident și-au dat seama că este mai rentabil și necesită mai puțin consum de muncă pentru ei să mituiască media mainstream, oamenii de știință, academicieni, politicienii- și chiar opoziția controlată – pentru a-i convinge pe neoțărani decât să folosească forța armată și brutalitatea polițienească.

Este o modalitate de a concentra energia tuturor asupra viitorului și de a evita să distragă atenția asupra întrebărilor despre dacă acest viitor este sau nu viabil – o modalitate de a înmulți variantele rezultatelor, ceea ce face posibile scenarii extreme cu susul în sus, crescând în același timp șansele de eșec.

 

VORBIND DESPRE SOLUȚII

#TehnologiaBlockchain ăderețelesocialeonline ădesocialmediaonline țeleonlinesociale #rețelesocialeonlinedescentralizate

tehnologia informației este doar aplicarea tehnologieiTehnologia informației nu rezolvă problemele, dar distruge opoziția și impune un model. Nu contează cât de greșit este acesta.

Primul protocol: ieșirea din Marea Mahmureală

Astăzi, lumea digitală a devenit dominata unor grădini zidite, fiecare cu un singur set de politici și control central. Dar, pe măsură ce scara acestor ecosisteme a crescut, la fel au crescut și provocările în gestionarea lor. Companiile precum Facebook și Google trebuie să modereze miliarde de postări pe zi, să respecte sute de regimuri de reglementare diferite și entități guvernamentale. De asemenea, se așteaptă ca aceștia să fie pro-activi în găsirea unor modalități de combatere a dezinformării, extremismului violent, abuzului de droguri, agresiunii și altor boli sociale. Acest status quo a dus la reclamații din toate părțile și la apeluri în creștere pentru noi reglementări sau chiar la ruperea marilor companii de tehnologie din prezent.

În schimb, ce se întâmplă dacă ne-am întoarce într-o lume a protocoalelor, unde mai multe decizii sunt descentralizate și lăsate în mâinile comunităților de utilizatori?

Există acestă opțiune care rupe dihotomia capital vs democrație a platformelor corporative și de cooperare, și anume protocoalele deschise. Un protocol deschis este un set de reguli aplicate prin cod pe care oricine le poate implementa și integra în aplicația sa. Protocoalele deschise pot fi bifurcate sau actualizate după bunul plac, în concordanță cu interesele utilizatorilor. Protocoalele guvernează interacțiunile dintre utilizatori fără a fi necesară moderarea unor terți; protocoalele se autoaplică și sunt de regulă guvernate de procese meritocratice, mai degrabă decât democratice, adică modificările se fac pe baza meritelor tehnice ale unei propuneri, mai degrabă decât pe sprijinul popular (deși meritul tehnic poate duce la sprijin popular). Cerința de merit tehnic atunci când se decide cum se schimbă un protocol poate face ca protocoalele să fie mai puțin susceptibile la corupția prezentă în setările corporative și mai rezistente la provocările cu democrația prezentă în cadrul cooperativ.

Principalul beneficiu al protocoalelor deschise atât asupra corporațiilor, cât și asupra cooperativelor este că un protocol deschis nu este deținut de nimeni. Există un creator al protocolului care stabilește parametrii inițiali, dar utilizatorii sunt complet liberi să ajusteze parametrii după propriul lor gust după ce protocolul este lansat. În cazul protocoalelor care au efecte puternice de rețea, procesul de modificare a unui protocol poate fi dificil odată ce adoptarea atinge un anumit prag, deoarece coordonarea între toate părțile necesare poate fi dificilă fără o autoritate centrală de coordonare. Protocoalele deschise tind astfel spre simplitate, mai degrabă decât spre complexitate, făcând mai probabil ca mai mulți oameni să folosească protocolul, deoarece există mai puține detalii de dezbătut. Luăm în considerare istoricul TCP / IP vs OSI: TCP / IP, în ciuda faptului că este un protocol inferior din punct de vedere tehnic, a câștigat efectul de rețea, deoarece era suficient de bun pentru majoritatea oamenilor care doreau să se alăture internetului.

Protocolul este procedura oficială sau sistemul de reguli care reglementează comunicarea sau activitățile programelor și/sau industriilor.

Platforma se referă la tehnologiile care sunt utilizate ca bază pe care sunt dezvoltate alte aplicații, procese sau tehnologii.

Indiferent dacă ești nou în spațiu politic sau apari dintr-o gaură de șarpe, merită să ai un cadru în care diferite tehnologii încadrează propriul tău ecosistem.

Apelarea zonei personale cu smerenia necesară unui cult nu este un gest peiorativ, doar descriptiv: orice organizație care realizează cu succes ceva care este considerat a fi imposibil trebuie să aibă convingeri distinctive, și orice grup de oameni care se comportă în moduri neobișnuite din cauza credințelor comune pot fi descrise în mod rezonabil ca un cult.

Cultele sunt modele de design social care apar de peste tot, mereu, în companii de succes și mișcări politice.

 

Un model

Rețelele sociale online (OSN) au devenit unele dintre cele mai populare aplicații din viața de zi cu zi a utilizatorilor din întreaga lume.

Astăzi, numărul de utilizatori social media este de aproximativ 3 miliarde, iar această tendință crește an de an, cu un impact ridicat asupra problemei de confidențialitate. În ultimii ani, descentralizarea serviciilor sociale a fost considerată o mare oportunitate de a depăși principalele probleme ale OSN-urilor.

Tehnologia Blockchain reprezintă astăzi cea mai cunoscută tehnică descentralizată, care a fost luată în considerare pentru a dezvolta noua generație de platforme sociale descentralizate. Cu toate acestea, beneficiul real al introducerii tehnologiei blockchain în platformele sociale reale este încă necunoscut.

Un nou model de Blockchain va lua în considerare rolul utilizatorului ca centru al sistemului, în locul conținutului- așa cum este preferat în propunerile actuale.

Apărut brusc de nicăieri, Blockchain a câștigat lumea în doar 10 ani, fără nici cel mai mic efort publicitar. Gândit ca un registru transparent și distribuit care poate înregistra tranzacții între două părți în mod eficient, verificabil și permanent, acesta a înfierbântat mințile deja aprinse ale celor din grupul de la Davos, care s-au grăbit să anunțe într-un raport al FEM (Septembrie 2015), că până în 2025 zece la suta din PIB-ul global ar putea fi stocat pe tehnologia blockchain.

Sigur, dacă cei foarte bogați au de gând să ne transfome pe toți în mega-produse virtuale, avem și noi dreptul să ne ocupăm de produsele mega-mărunte, care ne sunt aproape, cum ar fi viețile noaste.

E mișto să fim importanți dar e mai important să fim mișto!

Chiar dacă registrul global Blockchain nu este încă ajuns la maturitate, cu mari probleme de scalabilitate (în prezent, numărul maxim de tranzacții pe care Bitcoin le poate gestiona este de 7 pe secundă, iar numărul maxim de tranzacții care pot fi gestionate de Ethereum este de 20 pe secundă, în timp ce sistemul financiar centralizat tradițional PayPal poate gestiona în medie 193 de tranzacții pe secundă, iar Visa poate gestiona 1667 de tranzacții pe secundă), există un puternic hype despre ceea ce  poate face el pentru societate. O mașină de încredere, spun entuziaștii, care va aduce puterea de finanțare, suveranitatea datelor și incluziunea la oameni, făcând astfel ca intermedieri centralizate, cum ar fi Visa, Barclays sau Facebook să pară învechite.

Tehnologiile blockchain se împart în trei categorii: produse, platforme și protocoale.

  1. Produsele servesc utilizatorilor finali
  2. Platformele servesc dezvoltatorilor de produse
  3. Protocoalele servesc dezvoltatorilor de platforme și produse

Produsele stau în partea de sus a stivei și sunt elementele cu care interacționează utilizatorii finali. Acestea sunt deseori active independente: criptomonede, jetoane sau orice. Uneori, aceste active îndeplinesc o funcție în cadrul produselor mai mari numite contracte inteligente sau aplicații descentralizate. Produsele sunt în general construite de dezvoltatori deasupra unei platforme.

Platformele sunt un fel de middleware, care leagă aplicațiie noi la sisteme vechi. Platformele facilitează crearea de produse și sunt de obicei asociate cu lucruri precum IDE- mediu de dezvoltare, limbaje de nivel înalt, compilatoare și alte instrumente. Aceste platforme, împreună cu produsele construite deasupra lor, respectă convențiile și procedurile definite în protocoalele lor respective.

Protocoalele sunt ansamblul de reguli care guvernează rețeaua. Protocoalele Blockchain includ, de obicei, reguli despre consens, validarea tranzacțiilor și participarea la rețea. Protocoalele sunt adesea dependente de stimulente economice – ceea ce înseamnă, în general, că protocolul depinde de un activ.

Activul articulează varianta unui punct de vedere, ceea ce înseamnă că atrage oameni care împărtășesc această variantă și, din moment ce argumentul este stabilit de tehnologie și economie, ei nu trebuie, la rândul lor, să convingă restul lumii, tot ce le rămâne în sarcină este participarea.

 

Această abordare: construiți protocoale, nu platforme. 

Aceasta este o abordare șamanică care ar folosi aplicații înaintate pentru a ne aduce înapoi la modele democratice inițiale, nealterate.

De exemplu, internetul timpuriu implica multe protocoale diferite – instrucțiuni și standarde pe care oricine le-ar putea folosi apoi pentru a construi o interfață compatibilă. E-mail SMTP  folosit. Chat-ul a fost realizat prin IRC. Usenet a servit ca sistem de discuții distribuite folosind NNTP. World Wide Web în sine era propriul său protocol: HyperText Transfer Protocol sau HTTP.

Cu toate acestea, în ultimele decenii, mai degrabă decât să construiască noi protocoale, internetul a crescut în jurul unor platforme controlate care sunt proprietate privată. Acestea pot funcționa în moduri care par similare protocoalelor anterioare, dar sunt controlate de o singură entitate. Acest lucru s-a întâmplat din mai multe motive. Evident, o singură entitate care controlează o platformă poate profita din aceasta. În plus, având o singură entitate poate însemna adesea că noi funcții, upgrade-uri, remedieri de erori și altele asemenea pot fi lansate mult mai rapid, în moduri care ar spori baza de utilizatori.

De-a lungul istoriei am făcut aceste progrese incredibile, dar se pare că nu putem să ne ținem de terenul pe care-l câștigăm. Nu am pierdut nici unul dintre instrumentele – avem încă metoda științifică, gândirea bayesian, comunicare instantanee la nivel mondial, medii de artă incredibile, open source – dar orice vom câștiga pe teren, pierdem în timp.

Cine suntem noi, acești baza de utilizatori??

Nu putem numi o mișcare, un grup anume, care să-și fi păstrat puritatea pe parcursul unor zeci de ani, să nu mai vorbim de secole. Unii dintre noi vin din Iluminismul francez, unii din gangurile hippie șaizeciste, alții din mediul on-line al anilor 90.

Astăzi unii dintre Noi luptăm cu birocratizarea științei, proiectarea cripto-utopiilor, securizarea AI sau poate doar pompând împotriva nivelului în creștere de vitriol pe social media.

Noi suntem  în favoarea frumuseții, comunității și civilizației.

Am avut de partea noastră, întotdeauna, profitul intelectual și tehnologic – și totuși … Și totuși pierdem mereu.

La naiba. Tot pierdem? Există o singură cale de a explica:

covid19, schwab, marea resetare, platforma, protocol

 

Guvernul 2.0

Mutarea într-o lume în care domină protocoalele- și nu platformele proprietare, ar rezolva multe probleme cu care se confruntă astăzi intenția politică. În loc să se bazeze pe câteva platforme uriașe pentru a discuta politici online, ar putea exista o concurență larg răspândită în care oricine își poate proiecta propriile interfețe, filtre și servicii suplimentare, permițând celor care funcționează cel mai bine să aibă succes, fără a fi nevoie să recurgă la cenzură absolută pentru anumite voci. Aceasta le-ar permite utilizatorilor finali, cetățenilor, să-și determine propriile toleranțe pentru diferite tipuri de vorbire, dar ar face mult mai ușor pentru majoritatea oamenilor să evite cea mai problematică vorbire, fără a reduce la tăcere pe nimeni în totalitate sau ca platformele să ia deciziile cu privire la cine are voie să vorbească.

Pe scurt, ar împinge puterea și luarea deciziilor până la capetele rețelei, mai degrabă decât să o mențină centralizată într-un grup mic de interese foarte puternice.

În același timp, ar duce probabil la noi funcții inovatoare, precum și la un control mai bun al cetățeanului asupra propriilor date. În cele din urmă, ar putea ajuta la introducerea unei serii de noi modele de participare care nu se concentrează exclusiv pe exploatarea datelor utilizatorilor.

Trecerea la protocoale – de la platforme, este o abordare pentru libera exprimare în secolul XXI. În loc să se bazeze pe o piață a ideilor în cadrul unei platforme individuale – care poate fi deturnată de cei cu intenție rău intenționată – protocoalele ar putea duce la o piață a idealurilor, în care concurența are loc pentru a oferi servicii mai bune care să minimizeze impactul celor rău intenționați, fără a le tăia capacitatea de a vorbi în întregime.

Ar reprezenta o schimbare radicală, dar care ar trebui privită cu seriozitate.

În realitate, pentru majoritatea proiectelor, eșecul este o opțiune. Companiile de tehnologie acceptă eșecul, experimentarea și iterația rapidă. În descrierea căutărilor sale pentru un bec electric funcțional, Thomas Edison a spus: Nu am greșit de 10.000 de ori. Am reușit de 10.000 de ori să aflu de ce nu funcționa ceva.

Putem concepe participarea politică ca pe o serie de experimente competitive. Dar chiar și în cadrul unei mici comunități, unul dintre avantajele modelelor sociale bazate pe web este ușurința experimentării.

Comunitățile pot efectua teste A / B ale noilor caracteristici pe subseturile utilizatorilor lor. Acestea adaugă și scad caracteristici în timp real într-un proces de îmbunătățire constantă, o stare beta perpetuă.

Această abordare este foarte diferită față de gândirea tipică a guvernului care, ignorând posibilitatea eșecului, creează în mod paradoxal doar condițiile care îi convin.

Guvernul 2.0 necesită o nouă abordare a proiectării programelor, nu ca produse finite, perfecționate într-un proiect de lege, ordonanță guvernamentală, ordin executiv sau specificații de achiziții, ci ca experimente în curs.

Guvernele actuale  joacă fotbalul politic pe o platformă îmbâcsită cu praful războaielor și dictaturilor din secolul trecut, având ca arbitrii bule și persoane dubioase precum FEM, OMS, Bill Gates, Mark Zuckerberg, Charles Prince of Wales, Soros,  Rockefeller, etc.

Și bula The Great Reset a fost gândită pe ideea că Internetul ar fi schimbat modul în care oamenii mănâncă, cumpără, se întâlnesc, călătoresc, vizioneză filme, și trăiesc- toate acestea fiind o ploaie de schimbări complet adevărate (dintre cele mai valoroase cinci companii din lume astăzi, două- Google și Amazon, sunt companii de Internet, una- Microsoft, alunecă perpetuu pe drumul de la afaceri la Internet, și o alta, Apple, face cea mai mare parte a banilor din vânzarea unor dispozitive pe care oamenii le folosesc pentru a rămâne online tot timpul).

OK domle Schwab, ai de învățat de la pirați: dacă privești adânc în ploaie, zărești curcubeul.

 

PAȘI PRACTICI PENTRU GUVERNUL 2.0

 

When nothing goes right, go left- când nimic nu merge încearcă alți pași.

Avem obligația să călcăm lătura Marii Resetări FEM așa cum a călcat Isus apa Mării Galileii, să lansăm următoarea versiune, care să zguduie și să remodeleze lumea. 😉

Random, câțiva pași din această călcare:

  1. Emiterea Directivei de Guvern Deschis. Vezi un exemplu
  2. Crearea unei infrastructuri simple, fiabilă și accesibilă publicului care expune datele subiacente din oraș, județ, stat. Înainte de a putea crea un portal precum data.gov , trebuie să fie adoptată mai întâi o arhitectură bazată pe date, orientată spre servicii, pentru toate aplicațiile pe care le dorim.
  3. Construirea propriilor site-uri web și aplicații utilizând aceleași sisteme deschise pentru accesarea datelor subiacente pe măsură ce vor fi puse la dispoziția publicului.
  4. Partajarea acestor API-uri deschise cu publicul.
  5. Distribuirea programelor cu sursa deschisă cu alte orașe, județe, chiar alte state. Acest lucru ar duce la colaborarea cu alte organisme guvernamentale pentru standardizarea serviciilor web pentru funcții comune, construirea unei platforme de cloud computing comune sau pur și simplu schimbul de bune practici. Code for Romania este o nouă organizație concepută pentru a ajuta orașele să facă exact acest lucru.
  6. A nu se reinventa roata: vor fi susținute standardele deschise existente și vor fi utilizate programele open source ori de câte ori este posibil. Open311 este un exemplu excelent al unui standard deschis adoptat deja de multe orașe. Identificarea celor care au probleme similare și experimentarea soluțiilor găsite de aceștia.
  7. Crearea unei liste de aplicații software care pot fi refolosite de angajații instituțiilor bugetare fără a fi nevoiți să le achiziționeze.
  8. Crearea unui magazii de aplicații care să conțină aplicații create de sectorul privat, precum și cele create de propria unitate guvernamentală. Exemplu:  apps.dc.gov.
  9. Crearea unor linii directoare permisive pentru rețelele sociale care să permită angajaților statului să implice publicul fără a fi nevoie să obțină aprobarea prealabilă a superiorilor.
  10. Sponsorizarea unor întâlniri, tabere de coduri și alte sesiuni de activități pentru a familiariza cetățenii cu posibilitățile participării la probleme civice.
  11. Formarea unui reflex educativ care va schimba modul în care ne pregătim urmașii. În loc să continuăm să-i programăm pentru un viitor configurat strict după nevoile super bogaților, putem elibera toate programele, deschizându-le spre înfăptuirea unei arheologii sociale a rebours, cu accent major pe toate tâmpeniile istorice comise în parcursul istoriei umanității.
  12. Etc.

Un aspect unic al crizei actuale este că, în timp ce cele mai multe războaie și dezastre naturale au risipit intervale mari de timp, pandemia a fost de fapt un eliberator  de timp. Mai puțină navetă, în unele cazuri mai puțină angajare, mai puțin timp petrecut la restaurante, în avioane sau la filme – pentru marea majoritate a persoanelor care nu erau angrenate în prima linie, Covid19 a adăugat o cantitate mare de timp nealocat.

Și nu doar atât: Covid19 a forțat oamenii să se gândească la planuri pe termen lung; iar în cazul în care durata pandemiei este incertă, atunci orice plan bazat pe credința că lumea va reveni la normal la o anumită dată în viitor este, mai mult ca sigur, o idee proastă.

Există două căi de a răspunde la acest lucru.

Una este conceperea unor planuri pe termen lung, care nu necesită multe intrări externe- scrierea unui roman, proiectarea unui limbaj de programare, dezvoltarea de expertiză într-o disciplină academică, etc

Mai interesant, a doua cale de a nu paria pe revenirea la normalitate este să o redefinim. Într-un anumit sens, lumea nu va reveni niciodată la normal, pentru că normalul a fost o lume în care vaccinurile ARNm au fost doar teoretic viabile, munca de la distanță a fost o procedură puțin viabilă și acceptabilă față de munca în birou, iar companiile auto cu cel mai mare acces la capital au fost cele care au făcut motoare cu combustie internă.

 

Marea Pauză

Suntem aduși aici, după un an de falsă pandemie. Timpul liber, capitalul abundent și imposibilitatea de a reveni la status quo au creat o bulă plictisită care ar paria pe o lume mai bună. OK, a cui va fi lumea aceasta?

A celor selectați din armata de cocooni crescută în pepinierele corporatiste, adunați apoi în silozul Forumului Economic Mondial, cu osârdia aceluiași alb umblător,  Klaus Schwab, sau vom construi, întrun târziu, acel protocol care ne va conduce de la antagonicul închis noi- oamenii înspre alienatul deschis noi- viața, chiar dacă asta va însemna renunțarea la construcția unui viitor al cărui eșec este atât de frumos prefigurat de Klaus Schwab și colecția lui de supervedete marketeri ai controlului demotivat și polițiști ai castelelor kafkiene?

marea resetare, covid19, protocol, schwab

 

No sir.

În schimb putem încerca, de îndată, Marea Pauză. Înaintea oricărei Resetări, mari sau mici.

Avem tehnologie suficientă, avem solul, aerul, apa. Avem timpul, viața, curcubeul. Avem comunicarea, telepatia blockchain și fluturii reproducerii eliberate de zeitățile avunculate.

Stop măi schwabilor, nu ne mai călcați pe bătături. Ați dat-o în bară.

PLTFORMA s. f. 1. Program de activitate sau de revendicări politice al unui partid, al unei grupări sau al unui om politic. 2. Obiectul, problemele, punctul de vedere al unei discuții. 3.  Fig. Idei, proiecte pe care te poți baza ca să soliciți voturile sau încrederea partizanilor în politică. – DEX

PROTOCÓL s. n. 1. Ceremonial obișnuit în relațiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; etichetă. 2. Act oficial în dreptul internațional. 3. Regulă de comportare în societate. 4. Înțelegere internațională încheiată în diferite domenii. Document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 5. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.- DEX

 

 

CONCLUZII ȘI ALUZII

 

Epidemia de boală și de stat

De-a lungul istoriei, societățile au fost afectate de boli epidemice. Și nu toate aceste episoade au avut un impact de durată asupra societăților lor respective.

Este mult comentat faptul că pandemia de gripă din 1918 a avut un impact redus asupra culturii populare sau asupra instituțiilor. Venind pe urmele primului război mondial efectele sale au fost absorbite de șocul mai general al războiului în sine.

În mod similar, până de curând, episoade cum ar fi pandemia de gripă 1957-58 sau pandemia de gripă 1968 au fost obscure și aproape uitate. În America secolului al XIX-lea, chiar și episoadele de tifos, febră galbenă și variolă par să aibă efecte locale, mai degrabă decât naționale.

Cu toate acestea, alte epidemii au avut consecințe uriașe. Ciuma din Cyprian a jucat un rol cheie destabilizator în criza imperiului roman din secolul al 3-lea. O lectură a lui Thucydide dedicată molimei care bântuie Atena în anii de după declanșarea Războiului Peloponesiac, episod cunoscut sub numele de Ciuma din Atena,  descrie teribila stasis care va măcina comunitatea cetățenilor din Corcyra în timpul aceluiași război și ale cărei tare se vor răspândi în lumea greacă. Moartea Neagră, a doua pandemie de ciumă a creat răsturnări religioase, sociale și economice, cu efecte profunde asupra cursului istoriei europene.

Apelarea la informațiile istorice nu ar trebui să ducă la acest fatalism doom-mongering care urlă la toate trâmbițele mainstream, ca o justificare a măsurilor imbecile adoptate de guvernele lui Bill Gates, George Soros și Klaus Schwab.

Mai degrabă ar trebui să fie un apel la o înțelegere mai bună a consolidării legăturilor societății liberale și la restabilirea eficacității statului.

Definiția umanității este condiționată de cultura politică, dezvoltarea societății necesită atât consolidarea capacității statului, cât și creșterea societății civile.

În coridorul îngust al protocoalelor, în care statul și societatea sunt echilibrate, este posibil să se realizeze o ordine socială înfloritoare și liberală. În plus, dominația protocoalelor poate crea un ciclu virtual în care dezvoltarea unui stat mai puternic este completată de creșterea unei societăți civile puternice.

Astfel, creșterea puterii statului poate induce creșterea organizării și activității societății civile, care poate verifica sau preveni abuzurile puterii de stat. Atunci când societatea civilă este aliniată cu statul – așa cum se întâmplă adesea în vremuri de război, statele vor părea mult mai eficiente decât atunci când există tensiuni în societate și între stat și societate.

Tensiunile induc la spiralele negative: scăderea eficacității statului reduce încrederea în guvern și în societate în general, prin cangrenarea amprentei de suferință.

Combinarea unei ocazii pandemice cu necesitatea unei schimbări majore în mersul lumii este o greșeală, cu atât mai mult cu cât se face prin intermediul inducerii fricii și opresiunii de tip militar.

Ce este o amprentă de suferință?

Este o cuantificare a suferinței individuale a persoanei supuse consumul de frică (similar cum amprenta de carbon este cuatificarea suferinței ecosistemului).

Putem reduce amprenta de suferință a umanității?

Cu siguranță. De exemplu, atât de la îndemână, dacă am crede că animalele sunt conștiente și că izolarea și sacrificarea lor le fac să sufere și am putea capta chiar și o mică parte din importanța morală a suferinței animalelor în comparație cu suferința umană, am conferi amprentei de suferință o amploarea morală enormă.

Dar oamenii se gândesc la suferință într-un mod suficient de analitic mult prea rar, doar în serile aspre care anunță venirea iernii.

 

Triajul românesc în hangarul dronelor europene.

Votul, aplicat necomplicat în cadrul procesului democratic prin care ne alegem ciobanii, a fost de la început o convenție prin care noi, hoi polloi cu specific tricolor, ne combinăm proprietarii și managerii puterii la guvernare știind, vai, că urmează patru ani în care aceștia își vor rezolva, cu prioritate, agendele personale.

Acești ani includ, dar nu limitează, exploatarea și sărăcirea forței de muncă, spargerea pe față a buzunarului public și jefuirea resurselor naturale. Între timp aleșii murdăresc cu ejecțiile lor pământurile și apele Poporului, stabilesc ratelor de impozitare, astfel încât cetățeanul să plătească pentru propria sa sărăcire. Iar corporațiile uriașe patinează gratuit cu rambursările mari iar alocarea cheltuielilor guvernamentale îngrașă toate industriile masive, activitățile bancare și mașina de război, astfel încât nu rămâne aproape nimic pentru sănătatea publică, educație, infrastructură și mediu.

Carevasăzică finanțare, cu banii Poporului, a banditismului imperial, a ticăloșiei și crimelor care alimentează tirania.

Nimic nou. În Atena antică s-a încercată o versiune extrem de restrictivă și bastardă a democrației – adică suveranitatea poporului – dar aceasta a fost subminată cu plăți în aur, cu asasinate în serie și revoluții sângeroase care au scăzut aristocrația cetățenilor la josnicia domniei mafiote, tiraniei și haosului.

În concluzie, democrația este un termen abstract pentru un sistem înmormântat în necropolitică. Sistemul rămâne așa cum a fost, rigid și puturos, cu toate țesuturile sale moarte ciolănind zgomotos în marșul partidului: mită legală, tâlhărie locală, structuri mafiote și tactici de Schutzstaffel.

Timp în care aleșii se instalează rânjind, convinși fiind că ne-au mai violat odată.

Nu tremură nimeni privind imaginea a ceea ce ne așteaptă? Cu un Parlament împărțit între bădărani grumăjoși, autosuficienți și trolli de mucava, incapabil matematic și operațional, prezidat pascupas de tigva tristă și goală a unei drone sociopate, capacitată scandalos de publicul adorator preocupat doar să îi mângâie delicatul penis blond?

Asezonează aceasta cu probabilitatea imploziei economice, a iminenței războiului, cu certitudinea dezastrului climatic care prezice ca probabilă dispariția iminentă a umanității, și vei avea imaginea completă.

A ști când să nu vorbești este o artă.

Dacă poți învăța să taci la momentele potrivite, poți auzi oamenii care tac. Poți auzi ceea ce nu se spune.

Speranțele și temerile tuturor anilor se întâlnesc în tine în seara asta.

marea resetare, covid19, protocol

 

 

ADENDooM

Cea mai bună armă politică este arma terorii. Cruzimea cere respect. Bărbații ne pot urî. Dar, noi nu le cerem dragostea, le cerem doar frica.

-Heinrich Himmler

 

Bineînțeles, oamenii de rând nu vor război… dar, la urma urmei, sunt liderii unei țări cei care determină politica, și este întotdeauna o chestiune simplă să încolonezi populația, indiferent dacă este o democrație, sau o dictatură fascistă, sau un parlament, sau o dictatură comunistă. Vocali sau nu, oamenii pot fi întotdeauna aduși la cererea liderilor. Asta e ușor. Tot ce trebuie să faci este să le spui că sunt atacați și să-i denunți pe pacifiști pentru lipsa patriotismului și expunerea țării la pericol. Funcționează la fel în fiecare țară.

-Hermann Goring

 

Spune o minciună destul de tare și destul de mult și oamenii o vor crede.

-Adolf Hitler

 

Prin intermediul minciunilor, repetate abil, neîncetat, este posibil să-i facem pe oameni să creadă că raiul este iadul – și raiul iadului. Cu cât este mai mare minciuna, cu atât se va crede mai ușor.

-Adolf Hitler

 

Este o plăcere secretă destul de specială când oamenii din jurul nostru nu reușesc să realizeze ce li se întâmplă cu adevărat.

-Adolf Hitler

 

Statul trebuie să declare copilul ca fiind cea mai prețioasă comoară a poporului. Atâta timp cât guvernul este perceput ca lucrând în beneficiul copiilor, oamenii vor îndura fericit aproape orice reducere a libertății și aproape orice privare.

-Adolf Hitler

 

Dacă minciuna e destul de mare, toată lumea o va crede.

-Adolf Hitler

 

Toată propaganda trebuie să fie populară și trebuie să se adapteze înțelegerii celor mai puțin inteligenți dintre cei la care încearcă să ajungă.

-Adolf Hitler

 

Prin utilizarea iscusită și susținută a propagandei, un popor poate fi făcut să vadă raiul ca un iad sau o viață extrem de mizerabil ca paradis.

-Adolf Hitler

 

Cu cât este mai mare minciuna, cu atât sunt mai mari șansele să fie crezută.

-Adolf Hitler

 

Suntem la sfârșitul Erei Rațiunii. O nouă eră a explicației magice a lumii se ridică.

-Adolf Hitler

 

Marea Minciună este un neadevăr major rostit frecvent de lideri ca mijloc de a păcăli și controla circumscripția.

-Adolf Hitler

 

Doar regulile de forță. Forța este prima lege

-Adolf Hitler

 

Doar repetarea constantă va reuși în cele din urmă să imprime o idee pe memoria mulțimii.

-Adolf Hitler

 

Mai devreme va trece o cămilă prin ochiul unui ac decât va fi „descoperit” un om mare prin alegeri.

-Adolf Hitler

 

Nu vom capitula – nu, niciodată! S-ar putea să fim distruși, dar dacă suntem, vom târî o lume cu noi, o lume în flăcări.

-Adolf Hitler

 

De ce să naționalizăm industria atunci când putem naționaliza oamenii?

-Adolf Hitler

 

Marii mincinoși sunt, de asemenea, mari magicieni.

-Adolf Hitler

 

Teatrul, arta, literatura, cinematografia, presa, posterele și vitrinele trebuie curățate de toate manifestările lumii noastre putrezite și puse în slujba unei idei morale, politice și culturale.

-Adolf Hitler

 

Principiul parlamentar al deciziei majorităților apare doar în perioade destul de scurte de istorie, iar acestea sunt întotdeauna perioade de decadență în națiuni și state.

-Adolf Hitler

 

M-am uitat la [Goering mananca mezeluri] și am știut că ceea ce spun ei este adevărat: că porcii își mănâncă propria carne.

-Adolf Hitler

 

Politicile noastre naționale nu vor fi revocate sau modificate, chiar și pentru oamenii de știință. Dacă concedierea oamenilor de știință evrei înseamnă anihilarea științei germane contemporane, atunci ne vom descurca fără știință pentru câțiva ani.

-Adolf Hitler

 

Președintele american și-a folosit din ce în ce mai mult influența pentru a crea conflicte, a intensifica conflictele existente și, mai presus de toate, pentru a împiedica soluționarea pașnică a conflictelor. De ani de zile acest om a căutat o dispută oriunde în lume, dar de preferință în Europa, pe care el ar putea-o folosi pentru a crea încurcături politice cu obligațiile economice americane la una dintre părțile care susțin, care ar implica apoi în mod constant America în conflict și, astfel, distrage atenția de la propriile sale politici economice interne confuze.

-Adolf Hitler

 

Marea putere a statului totalitar este că îi obligă pe cei care se tem de el să-l imite.

-Adolf Hitler

 

Cei mai puternici trebuie să domine și să nu se amestece cu cei slabi, sacrificându-și astfel măreția.

-Adolf Hitler

 

Când am venit la putere, nu am vrut ca lagărele de concentrare să devină case de pensionari pentru limită de vârstă, ci instrumente de teroare.

-Adolf Hitler

 

Scopul propagandei nu este de a oferi o distragere interesantă pentru tinerii domni blazați, ci de a convinge… masele. Dar masele sunt lente în mișcare, și au nevoie întotdeauna de un anumit timp înainte de a fi gata chiar să observe un lucru, și numai după ce cele mai simple idei sunt repetate de mii de ori masele în cele din urmă le vor reține.

-Adolf Hitler

 

Simplitatea primitivă a minților lor îi face o pradă mai ușoară a unei minciuni mari decât una mică.

-Adolf Hitler

 

Niciun politician nu ar trebui să se lase fotografiat în costum de baie.

-Adolf Hitler

 

[Mulțimea] va reuși în cele din urmă să-și amintească doar cele mai simple concepte repetate de o mie de ori.

-Adolf Hitler

 

Sămânța a fost semănată și va crește într-o zi… la renașterea glorioasă a mișcării național-socialiste a unei națiuni cu adevărat unite.

-Adolf Hitler

 

Când un om moare de foame pe străzi, nu se gândește la pâine și apă, ci la caviar și șampanie!

-Adolf Hitler

 

Convingerea justificării folosirii chiar și a celor mai brutale arme depinde întotdeauna de prezența unei credințe fanatice în necesitatea victoriei unei noi ordini revoluționare pe acest glob.

-Adolf Hitler

Dimensiunea minciunii este un factor definitoriu în a o face să fie crezută.

-Adolf Hitler

 

În ceea ce privește decontaminarea politică a vieții noastre publice, guvernul se va angaja într-o campanie sistematică pentru a restabili sănătatea morală și materială a națiunii. Întregul sistem educațional, teatru, film, literatură, presă și radiodifuziune – toate acestea vor fi folosite ca un mijloc în acest scop.

-Adolf Hitler

 

Numai aplicarea continuă și constantă a metodelor de suprimare a unei doctrine etc., face posibilă succesul unui plan.

-Adolf Hitler

 

Neutrii și călduțele nu fac istorie.

-Adolf Hitler

 

Politica este istoria în curs.

-Adolf Hitler

 

Cehoslovacia a încetat să mai existe.

-Adolf Hitler

 

Sparta trebuie considerată ca fiind primul stat völkisch. Expunerea copiilor bolnavi, slabi, deformați, pe scurt, distrugerea lor, a fost mai decentă și, într-adevăr, de o mie de ori mai umană decât nebunia mizerabilă a zilelor noastre care păstrează subiectul cel mai patologic.

-Adolf Hitler

 

Viziunea noastră politică actuală asupra lumii, actuală în Germania, se bazează, în general, pe ideea că forța creativă, care creează cultură, trebuie într-adevăr atribuită statului.

-Adolf Hitler

 

Când partidul nostru avea doar șapte oameni, avea deja două principii. În primul rând, a vrut să fie un partid cu o ideologie adevărată. Și în al doilea rând, a vrut să fie singura putere din Germania.

-Adolf Hitler

Dacă repetați o minciună destul de des, oamenii o vor crede, și veți ajunge chiar să o credeți și voi.

-Joseph Goebbels

 

O minciună spusă odată rămâne o minciună, dar o minciună spusă de o mie de ori devine adevărul.

-Joseph Goebbels

 

Propaganda trebuie să faciliteze strămutarea agresiunii prin specificarea țintelor urii.

-Joseph Goebbels

 

Este dreptul absolut al statului de a supraveghea formarea opiniei publice.

-Joseph Goebbels

 

Esența propagandei constă în a-i câștiga pe oameni cu o idee atât de sinceră, atât de vitală, încât în final ei cedează cu totul și nu pot scăpa niciodată de ea.

-Joseph Goebbels

 

Englezii urmează principiul că atunci când cineva minte, ar trebui să fie o mare minciună, și ar trebui să se țină de ea.

-Joseph Goebbels

 

Cine poate cuceri strada va cuceri într-o zi statul, pentru că orice formă de politică de putere și orice stat condus de dictatură își are rădăcinile în stradă.

-Joseph Goebbels

 

Masele au nevoie de ceva care să le dea un fior de groază.

-Joseph Goebbels

 

Nu este nevoie ca propaganda să fie bogată în conținut intelectual.

-Joseph Goebbels

 

În timpul unui război, știrile ar trebui să fie date pentru instruire, mai degrabă decât informații.

-Joseph Goebbels

 

Am făcut Reich-ul prin propagandă.

-Joseph Goebbels

 

Criza este calea spre fericire. Forțele puternice ale unei noi creații operează în tăcere dincolo de zgomotul zilei.

-Joseph Goebbels

 

Revoluțiile sunt acte spirituale. Ele apar mai întâi în oameni, apoi în politică și economie. Oamenii noi formează structuri noi. Transformarea pe care ne-o dorim este în primul rând spirituală; ea va schimba în mod necesar modul în care lucrurile sunt făcute.

-Joseph Goebbels

 

Războiul ne-a făcut posibilă rezolvarea unei serii întregi de probleme care nu ar fi putut fi rezolvate în vremuri normale.

-Joseph Goebbels

 

Patria va fi într-o zi așa: nu suntem toți egali, dar toți suntem frați.

-Joseph Goebbels

 

Astăzi se pare că există un singur lucru absolut: relativismul.

-Joseph Goebbels

 

Dictatura lui Hitler diferă într-un punct fundamental de toți predecesorii săi din istorie. A fost prima dictatură din perioada actuală de dezvoltare tehnică, o dictatură care a folosit pe toată durata toate mijloacelor tehnice pentru dominarea propriei țări. Prin mijloace tehnice, cum ar fi radioul și amplificarea zgomotului, 80 de milioane de oameni au fost lipsiți de gândire independentă. Astfel, a fost posibil să-i supunem voinței unui singur om.

-Albert Speer

 

Arată-mi omul și-ți voi găsi crima.

-Lavrentiy Beria

 

Când există o persoană, există o problemă. Când nu e nici o persoană, nu e nici o problemă.

-Iosif Stalin

 

Când îi spânzurăm pe capitaliști, ne vor vinde frânghia pe care o folosim.

-Iosif Stalin

 

Nu contează pentru cine votează, ei ne votează mereu.

-Iosif Stalin

 

Tiparul este cea mai ascuțită și cea mai puternică armă a partidului nostru.

-Iosif Stalin

 

Nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine.

-Iosif Stalin

 

Cel care votează nu are putere. Cel care numără voturile are putere.

-Iosif Stalin

 

Recunoștința este o boală suferită de câini.

-Iosif Stalin

 

Ah, acesti diplomati! Ce guri sparte! Există o singură cale de a-i opri din gură, să-i tăiem cu mitraliere. Bulganin, du-te și adu-mi una!

-Iosif Stalin

 

Ochii unui om ar trebui să fie smulși în cazul în care el poate vedea doar trecutul

-Iosif Stalin

 

Marxismul nu este doar teoria socialismului, este o perspectivă a lumii integrală, un sistem filosofic, din care socialismul proletar al lui Marx urmează în mod logic. Acest sistem filosofic se numește materialism dialectic.

-Iosif Stalin

 

Îți amintești de țar? Ei bine, eu sunt ca un țar.

-Iosif Stalin

 

Nu te plângi de pierderea părului celui care a fost decapitat.

-Iosif Stalin

 

Cei care votează nu decid nimic. Cei care numără votul decid totul.

-Iosif Stalin

 

Muzica e un lucru bun, calmează bestia din om.

-Iosif Stalin

 

Când tai lemne, așchiile zboară.

-Iosif Stalin

 

Un diplomat sincer este ca apa uscată sau fier de lemn.

-Iosif Stalin

 

Nu ne certăm cu cei care nu sunt de acord cu noi, îi distrugem.

-Benito Mussolini

 

Presa din Italia este liberă, mai liberă decât presa din orice altă țară, atâta timp cât susține regimul.

-Benito Mussolini

 

Statul fascist este statul corporat.

-Benito Mussolini

 

Totul în interiorul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului.

-Benito Mussolini

 

Socialiștii întreabă care este programul nostru? Programul nostru este de a sparge capetele socialiștilor.

-Benito Mussolini

 

Regimurile democratice pot fi definite ca fiind cele în care, din când în când, oamenilor li se dă iluzia de a fi suverani, în timp ce adevărata suveranitate se află, de fapt, în alte forțe care sunt uneori iresponsabile și secrete.

-Benito Mussolini

 

Mai bine să trăiești o zi ca un leu decât 100 de ani ca o oaie.

-Benito Mussolini

 

Statul își rezervă dreptul de a fi singurul interpret al nevoilor societății.

-Benito Mussolini

 

Fascismul acceptă individul doar în măsura în care interesele sale coincid cu cele ale statului.

-Benito Mussolini

 

Jurnalismul nu este o profesie, ci o misiune.

-Benito Mussolini

 

Numai sângele mișcă literalmente roțile istoriei.

-Benito Mussolini

 

Fascismul este în întregime de acord cu dl Maynard Keynes, în ciuda poziției proeminente a acestuia din urmă ca liberal. De fapt, excelenta carte a dlui Keynes, The End of Laissez-Faire (1926), ar putea servi, în măsura în care merge, ca o introducere utilă în economia fascistă. Nu este aproape nimic de obiectat în ea și nu există multe de aplaudat.

-Benito Mussolini

 

Fiecare anarhist este un dictator nedumerit.

-Benito Mussolini

 

Lupta dintre cele două lumi [Fascismul și Democrația] nu poate permite compromisuri. Ori noi, ori ei!

-Benito Mussolini

 

Pacea este absurdă: fascismul nu crede în ea.

-Benito Mussolini

 

Socialismul e o fraudă, o comedie, o fantomă, un șantaj.

-Benito Mussolini

 

Războiul este pentru om ce este maternitatea pentru o femeie

-Benito Mussolini

 

Istoria sfinților este în principal istoria oamenilor nebuni.

-Benito Mussolini

 

Fascismul este o religie. Secolul XX va fi cunoscut în istorie ca secolul fascismului.

-Benito Mussolini

 

Din fericire, poporul italian nu este obișnuit să mănânce de mai multe ori pe zi.

-Benito Mussolini

 

Trăim acum într-o lume complet digitalizată și într-o lume complet globalizată, așa că trebuie să găsim noi mecanisme și valori pentru a face față acestei lumi post-digitalizate și post-globalizate.

— Klaus Schwab

 

În lumea nouă, nu peștele mare mănâncă peștii mici, ci peștele rapid mănâncă peștele lent.

— Klaus Schwab

 

Trebuie să abordăm, individual și colectiv, problemele morale și etice ridicate de cercetarea de ultimă oră în inteligența artificială și biotehnologie, care vor permite prelungirea semnificativă a vieții, copii proiectați și extracția memoriei.

–Klaus Schwab

 

Schimbările pe care le-am văzut deja ca răspuns la COVID-19 dovedesc că este posibilă o resetare a fundamentelor noastre economice și sociale

–Klaus Schwab

 

Instrumentele celei de-a patra revoluții industriale permit noi forme de supraveghere și alte mijloace de control care vin în întâmpinarea unor societăți sănătoase și deschise.

— Klaus Schwab

marea resetare, covid19, protocol

Putem construi un PROTOCOL peste triunghiul COVID19, SCHIMBAREA CLIMATICĂ, MAREA RESETARE astfel încât colonialismul digital și feudalismul Build Back Better să se înece în propriile dejecții.

-Claudiu Marginean